Biserica Nicuţ, hramul „Sfântul Nicolae”, monument istoric
Biserica Nicuţ, hramul „Sfântul Nicolae”, monument istoric

Biserica Nicuţ, hramul „Sfântul Nicolae”, monument istoric

Biserica Nicuţ, hramul „Sfântul Nicolae”, monument istoric

Este situată în partea vestică a oraşului, sub Dealu Grui (vezi Mănăstirea Negru Vodă). înainte de 1854 se chema biserica Sfântul Nicolae de Sus, numele actual trăgându-i-se de la Constantin Popescu-Nicuţ, care a restaurat-o în acel an.

Biserica a fost fondată în 1708 de către logofătul Mareş (fiind construită din piatră şi cărămidă). în 1710, acesta a decedat, lăsând-o neterminată. A fost terminată de Constantin Brâncoveanu (1688-1714) şi zugrăvită în 1750 de preotul Gheorghe şi soţia sa, Constantina,dimpreună cu fiul lor, logofătul Pană. Inscripţia iniţială a bisericii nu se păstrează.  Actuala inscripţie datează de la restaurarea din 1854 şi ea ne informează, printre altele, că a primit de la  Constantin  Popescu   moşia   Furnicoşi   şi livada Hodor, iar de la Anastase Spiru şi soţia sa, Joiţa, o altă moşie, la Bughea.

În formă de navă, biserica are două turle. Turnul-clopotniţă este făcut odată cu

biserica, iar turla-pantocrator a fost adăugată în 1894. Altarul, decroşat, semicircular

în interior şi pentagonal la exterior, cu tavanul boltit, are o fereastră mare pe axa

bisericii şi una mică la proscomidie şi, respectiv, o uşă spre sud (făcută în 1894).

Catapeteasma de zid, cu două registre cu icoane, separate de brâie orizontale,

prezintă, între icoane, colonete angajate cu mici socluri şi capiteluri.  Spaţiile

destinate celor trei uşi sunt simple, cu arcade semicirculare la partea de sus.

Naosul dreptunghiular are câte două ferestre pe laturile exterioare, iar turla deschisă este largă şi înaltă, având formă octogonală şi opt ferestre către partea superioară. Cele două arcade – dinspre altar şi pronaos, pe care se sprijină turla, sunt mai late decât cele laterale. între naos şi pronaos, spaţiul este marcat de o arcadă în semicerc, ce se sprijină pe stâlpi dreptunghiulari, puţin ieşiţi în relief.

Pronaosul pătrat, cu bolta sferică, are câte o fereastră pe fiecare din laturile exterioare, iar cafasul de lemn este adăugat de curând. Pe peretele vestic, tabloul votiv ne înfăţişează ctitorii, zugrăviţi la 1750: în dreapta intrării preotul Gheorghe şi logofătul Pană, iar în stânga, Constantin Pop-Nicuţ, cu soţia sa, Anastasia.

Pridvorul dreptunghiular, cu tavanul drept, din scânduri de brad, este luminat de patru ferestre (câte una pe laturile sudică şi nordică şi două pe cea vestică); el a fost adăugat în 1936.

Actuala pictură a fost realizată în 1922 de Gheorghe Belizarie, în stil bizantin. Sub aceasta se află un alt strat de pictură, în care predomină culoarea albastră.

La exterior, biserica este încinsă pe la jumătate cu un brâu simplu, iar pe latura nordică, în dreptul pridvorului, se află o absidiolă pentagonală, care adăposteşte scara de acces la turnul-clopotniţă. Acesta are formă pătrată la bază şi octogonală în rest, fiind prevăzut cu opt ferestre dreptunghiulare înalte.

în catagrafia din 1810, la această biserică sunt trecuţi popa Ion sin popa Nicolae, preotul Muşat sin Dragomir şi popa Pană sin Dragomir; în catagrafia din 1851 apar preoţii Nicolae Diaconescu şi Iacov, iar în cea din 1857 este amintit preotul Pantelimon Gheorghe sau Georgescu – cel care a adăugat turla pantocrator.

Au urmat: preotul Pană şi ieromonahul Macarie Gheţu (venit de la mănăstirea Predeal), apoi preoţii Nicolae Proca (1910-1929), Ion Grigorescu (care a făcut tinda şi a cumpărat un clopot), Alexandru Bucur (transferat de la Poienari) şi Gheorghe Dascălu.^în prezent, aici slujesc preoţii Dorel Stoica şi ginerele său, Radu Tascovici.

In patrimoniul bisericii au existat 29 de cărţi din secolul al XlX-lea.

In curtea bisericii, spre vest, se află frumoasa casă parohială.

About The Author

Related posts