Cele mai BIZARE evenimente, dintr-un monument rămas în paragină. Misterele celei mai fidele copii a Marii Piramide a lui Keops, din PITEŞTI!
La marginea Piteştiului, mai precis în cartierul Prundu, ascunsă de priviri indiscrete, o construcţie bizară se ridică în mijlocul pustietăţii. Este veche, ruginită, de metal şi sticlă şi ca să ajungi la ea, trebuie să străbaţi staţia de epurare, printre bazine cu apă murdară, să înfrunţi mirosul greu. Piramida este o copie fidelă a Marii Piramide a lui Keops, la scara 1:10. A fost ridicată în anii ‘80 ai secolului trecut. Şi are o poveste incredibilă.
O poveste despre mintea umană, care provoacă necunoscutul, despre minuni ştiinţifice şi fenomene la limita cunoaşterii. Cândva, această piramidă a fost un laborator de cercetare avansată. Astăzi, uşile lui sunt zăvorâte. Praful şi uitarea se aştern în strat tot mai gros.
„Agenda ascunsă” a Marioarei Godeanu
Când vine vorba despre Piramida din cartierul Prundu, din Piteşti unii vorbesc şi azi în şoaptă, dându-ţi de înţeles că acest Laborator naţional de cercetare fundamentală ar fi fost ridicat de Armată sau de serviciile secrete.
De fapt, adevărul este altul, mult mai interesant. În această epocă de efervescenţă, doctorul Marioara Godeanu, şefa unui colectiv de cercetare la Institutul Central de Biologie, primeşte aprobarea începerii unui experiment de avangardă la Piteşti.
Era vorba despre construcţia unei staţii de epurare biologică pentru ape reziduale, care folosea drept „filtru” nufărul egiptean, o plantă care putea fixa sedimentele. Biomasa rezultată urma să îngraşe pământurile la Albota. Ridicată de pompe puternice, apa ajungea în rezervoare plasate în partea superioară a construcţiei, de unde, printr-un labirint de canale cu verdeaţă, curgea, lent, purificându-se. Până aici, nimic spectaculos. Nimic excentric, ieşit din ortodoxia comunistă. Oare? Am trecut cu vederea un mic amănunt. Forma staţiei de epurare urma să fie piramidală. De ce? Îndrăznim să credem că doctorul Marioara Godeanu avea „o agendă ascunsă”. Domnia sa era pasionată de piramide.
Cele mai BIZARE evenimente, dintr-un monument rămas în paragină
Piramida – ce formă uimitoare! Câtă stabilitate dă ea unei construcţii… Marea piramidă a lui Keops, pe care istoricii serioşi o datează în jurul anului 2700 î.Hr. (iar cei … vizionari, după calcule astronomice, spun că are 12.000 de ani vechime!), a rezistat timpului, păstrându-şi în prezent măreţia. Aşezată pe un plan pătrat, cu latura de 240 de m, are o înălţime de 146 m, înglobând 2,5 milioane de blocuri de piatră, cântărind fiecare 2-3 tone.
Ridicată de confrerii iniţiatice de constructori, care lucrau la ea toată viaţa! De 200 de ani, piramida încinge spiritele şi provoacă polemici. S-a întâmplat mai întâi pe vremea lui Napoleon (care a dormit o noapte, singur, în piramidă şi a interzis apoi soldaţilor să-l întrebe cum a fost), se întâmplă şi astăzi. Doctorul Marioara Godeanu avea cunoştinţă despre această dispută.
Ştia că, în anii ‘70, un ceh a brevetat o piramidă din carton care… ascuţea la loc lamele de ras, plasate sub ea. Ştia că, aşezând sub pat piramide miniaturale, somnul celui care se odihneşte acolo devine mai profund şi mai liniştit. Văzuse că alimentele se păstrau perfect sub o piramidă de sticlă, iar o plantă bolnavă se vindeca mai repede. Şi atunci, doctorul Marioara Godeanu s-a hotărât să ridice o piramidă – laborator. Chiar şi sub „masca” unei staţii de epurare.
Misterele celei mai fidele copii a Marii Piramide a lui Keops, din PITEŞTI!
Nu ştim cu siguranţă ce a urmat. Unii vorbesc despre fişete închise, cuprinzând mii de pagini, rod al experienţelor din Piramidă. Martorii oculari, cu care am putut sta de vorbă, ne-au încredinţat că staţia funcţiona foarte bine, plantele crescând aproape miraculos. Se deschiseseră chiar noi direcţii de cercetare – înspre industria farmaceutică.
S-a studiat influenţarea fenomenului de cristalizare din soluţii suprasaturate, în sensul numărului de germeni şi a mărimii acestora, remarcându-se diferenţe semnificative în funcţie de zona din piramidă în care este plasat cristalizorul. O serie de măsurători radiestezice au sugerat că spaţiul interior era într-un anumit fel structurat. S-a văzut cum creşte viteza de polimerizare a unor răşini epoxidice. Şi, peste toate aceste experimente strict obiective, sute de impresii subiective: senzaţii de bine, de linişte pentru cei dinăuntru. Şi, astăzi mai umblă vorba despre paznici bolnavi care, dormind în piramidă, s-au înzdrăvenit sau, şi mai uluitor, despre femei sterile care au devenit mame! Lăsând zvonurile de-o parte, să mai amintim experimentul cu piramide aşezate pe stupi, la care producţia de miere a crescut semnificativ.
Cele mai BIZARE evenimente, dintr-un monument rămas în paragină
Apăruse o adevărată „modă” a piramidelor, confecţionate artizanal, din carton, sau numai cu muchii din cupru. Oamenii observau cum se schimbă gustul apei păstrată în piramidă, al fructelor, al cărnii, reînvăţând, de fapt, ceea ce strămoşii lor, dacii, ştiau şi aplicau de mult: cârnaţii se păstrează cel mai bine în podul piramidal al casei, daţi la fum şi uscaţi!
Cum pot fi explicate toate aceste lucruri? Ce poartă în Necunoscut deschide piramida? Colectivul Marioarei Godeanu, dar şi alţi cercetători (şi entuziaşti) din lumea întreagă au formulat diverse ipoteze:
- Există un câmp universal, cosmic, o vibraţie, o „muzică a sferelor”, pe care piramida o accentuează, funcţionând ca un „ghid de undă”, ca o antenă de emisie recepţie. Poate şi pentru că raportul care caracterizează piramida, raportul dintre latura pătratului de bază şi înălţime este 1,618 – numărul de aur, proporţia care se găseşte, ca o marcă a lui Dumnezeu, în toată lumea vie.
- Vibraţia piramidei interacţionează cu componentele materiei. De exemplu, esenţele de flori sunt mult amplificate, cristalele cresc, apa pierde gustul de clor. Micro-câmpurile organismelor vii (puse în evidenţă prin fotografia de tip Kirlian) sunt modificate benefic de vibraţia piramidei.
După Revoluţie, Piramida din cartierul Prundu din Piteşti nu a mai fost folosită. Motivele nu sunt greu de ghicit – institutele bucureştene de cercetări au rămas fără finanţare. Treptat, cercetătorii au fost obligaţi să caute alte zone de activitate. Cercetarea românească, la fel ca întregi ramuri industriale, a ajuns la gunoi.
Abia s-au găsit bani pentru plata personalului de întreţinere. Este de mirare că n-au dat buzna căutătorii de fier vechi, să facă piramida zob. Astăzi, ea rezistă structural şi întâmpină, misterioasă, zorile, aşteptând timpuri mai bune. Timpuri în care firme private să fie interesate de o investiţie în cunoaştere.
