Cercetările arheologice de la Jidova au scos la iveală extinderi ale casei comandantului

Cercetările arheologice de la Jidova au scos la iveală extinderi ale casei comandantului

Castrul de la „Jidova” este unul dintre cele mai bine păstrate din întreaga Dacie romană, iar cercetările arheologice susţinute, de la al căror început s-au împlinit de curând 13 decenii, dublate de ample lucrări de restaurare şi consolidare constituie un model de consecvenţă şi reuşită în încercarea de a ne apropia mai mult de monumentele antichităţii. Aici, în muzeul de sit în care a fost transformat castrul, pot fi văzute puternicul zid de incintă din piatră, cu porţile şi turnurile adiacente, clădirea ofiţerilor, locuinţa comandantului, magazia în care erau adăpostite proviziile pentru hrana soldaţilor dar şi a cailor, precum şi ingeniosul sistem de încălzire specific tehnicii romane, aşa-numitul hypocaustum.

Cercetările arheologice de la Jidova au continuat şi anul acesta şi au scos la iveală extinderi ale casei comandantului.  Despre descoperirile făcute a venit cu o serie de precizări Florian Matei Popescu – cercetător științific la Institutul de Arheologie Vasile Pârvu din Bucureşti.

„În această vară, am continuat cercetările arheologice şi la Castrul roman de la Jidova de la Câmpulung, un edificiu foarte important atât pentru istoria Câmpulungului şi a judeţului Argeş, cât şi pentru istoria generală a frontierelor romane din România fiindcă este singurul castru de piatră de pe Limesul Transalutan, această frontieră estică  a imperiului, ultimul bastion de apărare al romanităţii în faţa barbariei orientale.

Împreună cu Muzeul Judeţean Argeş, Institutul de arheologie „Vasile Pârvan” şi cu studenţi de la Facultatea de Istorie a Universităţii din Piteşti, am continuat cercetările în apropierea casei comandantului, aşa numitul pretoriu, şi surprizele de anul acesta au fost destul de importante pentru că am găsit extinderi să găsim probabil o parte a băilor folosite de comandant, pentru că acesta era un aristocrat roman, era un ofiţer roman, şi sigur că trebuia să aibă aici la marginea imperiului, tot confortul cu care era obişnuit din Italia şi din zona Mediteraneană.  

De asemenea am putut observa că acest castru a fost ridicat în timpul lui Septimiu Severus  între anii 193 – 211, dar în această zona, casa comandantului s-a extins până în zona în care atingea practic zidul de incintă al castrului, ceea ce înseamnă că aceste extinderi au fost făcute cândva spre mişlocul secolului al III-lea, în contextul în care la nivel general în provincia Dacia, autoritatea romană începe încet, încet să piardă din putere şi populaţiile de altă origine germanică, goţii pun stăpânire pe provincie ceea ce va duce apoi spre 260 la abandonarea acestei provincii.

Putem prin metodele arheologice să observăm aceste indicii istorice, să le putem documenta şi din punct de vedere arheologic şi să putem demonstra că lucrurile au stat aşa cum le ştiam din susrsele istorice şi astfel de dovezi am găsit în această vară la Jidova, unde se observă că spre mijlocul secolului al III-lea s-au extins clădirile din castru pănă la zidul de incintă, ceea ce arată că probabil o parte a populaţiei care stătea în satul de lângă castru a intrat în castru şi ne aflăm practic în ultimul deceniu al stăpânirii romane pe Limesul Transalutan din jurul anului 250 – 260”, a precizat Florian Matei Popescu – cercetător științific la Institutul de Arheologie Vasile Pârvu din Bucureşti.

About The Author

Related posts