Când eram tânără nu știam să fac diferența între dragoste și iubire. Știam că trebuie să îl iubești pe aproapele tău, ca pe tine însuți, numai că iubirea mea de cele mai multe ori, exprimată prin gesturi minore față de persoanele de sex masculin, a fost înțeleasă greșit. Oare de ce? De fiecare dată încercam să văd unde greșesc, ce am lăsat de înțeles, fără să îmi dau seama. Îmi făceam o mie de gânduri, dar degeaba… Nu găseam răspuns… Vremea a trecut și răspunsurile au venit singure, când nici nu mă mai așteptam: Iubirea mea era confundată cu dragostea. Cei drept, ambele sentimente sunt lăsate de la Dumnezeu, numai că noi oamenii le tratăm în funcție de interesul personal. De exemplu, dacă o fată aplică un comportament plin de iubire, unui băiat din jurul ei cu care are de-a face zilnic, acesta dacă este în căutarea unei relații, din egoism interpretează comportamentul fetei ca fiind o stare de dragoste, față de el. De cele mai multe ori băiatul se comportă cu multe piedici în relația cu fata, făcând-o de cele mai multe ori chiar să sufere. Oameni buni cam asta se întâmplă în toate mediile, în toate ierarhiile, iar de aici pleacă toate discuțiile, intrigile, bârfele, răzbunările. Din păcate nici cei de pe margine, în cazul nostru nu fac diferența între iubire și dragoste. Ce le desparte pe cele două sentimente? În primul rând trăirile interioare, visele, speranțele, dorințele și lista este lungă. Atunci când iubești necondiționat pe cineva, te bucuri de realizările persoanei respective. Atunci când există dragoste între două persoane, de cele mai multe ori de sex opus, excludem în acest context dragostea între două fete sau doi bărbați, realizările vin în comun, bucuria este de ambele părți, trăirile sunt la aceași intensitate, fericirea ei însemnă fericirea lui și invers, pentru că amândoi formează un întreg perfect, atât energetic, emoțional, cât și sentimental. Cine spune că într-un cuplu cine seamănă se adună, mare adevăr grăiește!
Cu iubire, Conița Horoscopista
