14 C
Campulung Muscel
vineri, 29 martie, 2024

Există Karmă Colectivă. De ce sunt sortiţi să se întâlnească şi să moară în Colectiv?

Alte Știri

În ultima perioadă asistăm la tot felul de evenimente extrem de neplăcute, în urma cărora mor mulţi oameni în aceleaşi situaţii, în aceleaşi locuri, chiar dacă nu se cunosc chiar dacă au alte ocupaţii, sunt diferenţe de caracter sau de inteligenţă.

Iată cum funcţionează Spiritul Colectiv ce determină Karma Colectivă!

Individul aflat în mulţime capătă, datorită numărului mare al celor care îl înconjoară, un sentiment de putere invincibil, care îl face să cedeze unor instincte pe care, atâta timp cât era singur, a fost silit să şi le înfrâneze. EI va ceda în faţa presiunii acestora cu atât mai bucuros cu cât mulţimea este mai anonimă şi mai iresponsabilă; sentimentul de responsabilitate, care frânează întotdeauna pe indivizi dispare în întregime. Intervin în această situaţie atât sugestia colectivă, cât şi autosugestia, dar şi apariţia unor caractere speciale determinate de o contagiune telepatică inconștientă. În mulţime orice sentiment, orice act este contagios, în aşa măsură încât individul îşi sacrifică cu uşurinţă interesul său personal, interesului colectiv. Aceasta este o trăsătură contrară naturii sale, de care omul nu este capabil decât atunci când face parte dintr-o multime. În această situaţie intervin, deci, telepatia şi sugestibilitatea, datorită cărora individul îşi pierde personalitatea conştientă, ascultă de orice sugestie din partea celui ce l-a făcut să-şi piardă conştiinţa, comiţând actele cele mai contrare caracterului şi obiceiurilor sale. Este o stare care se apropie mult de starea pe care o prezintă un hipnotizat. Personalitatea conştientă dispare, voinţa şi discernământul sunt abolite, iar în cazul unei mulţimi acţiunea se amplifică prin reciprocitatea dată de mulţime. Prin însuşi faptul, că face parte dintr-o mulţime, se pare că omul coboară câteva trepte ale civilizaţiei. Izolat, el poate fi un individ cultivat, în mulţime el este însă un instinctiv. În acest caz el are spontaneitatea, violenţa, ferocitatea, entuziasmul şi eroismul omului primitiv. Aşa se explică forţa extraordinară pe care o are o revoltă sau altă mişcare colectivă revendicativă. Entităţile spirituale vin valuri la reîntrupare, pe suprafaţa pământului, pentru a-şi face şcoala vieţii, iar după un timp se întorc în spaţiu. Această migraţie intensă, de la Cer la pământ, ori de la pământ la Cer, se urmează sute de mii de ani, având ca scop perfecţionarea. Entitatea se înşiră astfel inconştientă pe calea evoluţiei, împinsă de legea progresului. Din această mulţime nesfârşită, răsar în anumite locuri şi momente, entităţi spirituale în care se dezvoltă facultăţi divine, graţie conştiinţei lor mai devreme iluminată, graţie destinului lor mereu fericit, graţie unor zguduiri sufleteşti ce au înflăcărat şi cuprins întreaga lor fiinţă. Aflând rostul vieţii, înţelegând legea binelui şi a iubirii, aceşti oameni îşi analizează firea, îşi recunosc caracterul şi slăbiciunile, pornind hotărâţi la corectarea defectelor şi la întărirea părţilor bune. Ştiind că totul are urmări, că vor fi iertaţi în aceeaşi măsură în care au iertat, cunoscând că orice faptă rea, oricât de redusă ar fi, va trebui expirată, fiind conştienţi că orice gând pregăteşte mentalitatea şi facultăţile omului din prezent, dar mai ales pe cele din vieţile viitoare, vor exprima în viaţa lor terestră doar blândeţe şi iertare. Aceşti oameni se desprind din cursul general al evoluţiei, vor urma conştient şi ştiinţific o cale spirituală, acumulând în fiinţa lor materii mai fine. În acest fel vor dispune de forţe mai mari decât fraţii lor, păşind grăbiţi să-şi termine cât mai repede şcoala pământului. Mii de veacuri a durat până când omul, supus la flacăra durerilor şi a suferinţelor de tot felul, a ajuns la momentul fericit în care să înţeleagă că deasupra tuturor lucrurilor există legi inflexibile. Din acest moment, omul trece în sfârşit la partea a doua a existenţei sale terestre, se naşte în lume din nou, dar de această dată se botează în lumina spiritualităţii. Va muri şi se va naşte şi de acum înainte, dar vieţile lui se vor scurge mai lin, vor fi mai pioase, mai fericite iar progresul său spiritual va fi din ce în ce mai accentuat. Omul va şti că minciunii care cutreieră spaţiile trebuie să-i opună forţa adevărului, pentru ca astfel să distrugă forţele ce se opun mersului omenirii spre perfecţiune. El va şti că împotriva forţei gândurilor egoiste, care dezagregă materiile şi tulbură armonia din natură, e nevoie să răspândească mereu forţa iubirii şi a unirii. El va şti că forţa rugăciunii, ce cheamă din spaţiu lumină – forţele şi materiile binefăcătoare – poate ameliora sau vindeca o boală, poate consola o pierdere sau întări un suflet. Atunci, asemenea unui soare dătător de viaţă şi lumină, omul va răspândi către anumite persoane bolnave, necăite şi disperate, valul rugăciunii sale, le va înconjura cu fluide benefice şi luminoase, dăruindu-le sănătate şi eliberându-le din adâncul mâhnirii în care au căzut. Prin urmare, din ziua când omul s-a convins că există legi ce conduc existenţa universurilor, din ziua când se străduieşte să repare trecutul şi să-şi amelioreze viitorul, el va lucra cu forţele pe care i le pune la dispoziţie Divinitatea, pentru ridicarea celor de sub el. Graţie voinţei sale, îşi va îmbunătăţi mereu destinul şi va îndulci soarta altora, până va aunge la perfecţiunea finală a evoluţiei terestre. El va face ceea ce realizează şi fizicianul, care emite un sunet de o anumită vibraţie, urmat de un alt sunet a cărui limită inferioară de vibraţie corespunde limitei superioare a primului sunet; cele două sunete se vor întâlni, şi la întretăierea acestor două forţe sau vibraţii se produce linişte. Acest fenomen poartă numele de interferenţă. Tot astfel poate lucra forţa iubirii contra forţei urii. În felul acesta, omul drept va ajunge la tăcere şi pace, la armonizarea şi echilibrarea forţelor sale, la eliberarea sufletului de sub influenţa nefastă a forţelor distrugătoare. Sublimul nostru Domn Isus Christos a spus: „Când unul te loveşte, întinde şi celălalt obraz”. El a dorit să spună: palma primită acum e palma pe care ai dat-o odată; este efectul cauzei produsă de tine într-o altă întrupare. Tu, care ai primit palma, nu trebuie să răspunzi cu o altă palmă, căci în acest caz generezi o cauză, al cărei efect îl vei culege cândva. Ca să nu mai continue această înşirare de cauze şi efecte, întinde şi celălalt obraz, în virtutea legii iertării. E greu de înţeles înălţimea acestor cuvinte ale Luminii lumilor sistemului nostru solar, dar şi mai greu este de aplicat. Continuarea articolului o găsiţi aici:http://www.bioenergoterapeut.ro/cum-actioneaza-spiritul-colectiv-exemplu-de-karma-colectiva.

                                                                                                                                       Cu iubire, CONITA HOROSCOPISTA

Ultimele Știri

Data când va fi gata noua Creșă, construită după Revoluție, în Câmpulung Muscel

Data când va fi gata noua creșă, construită după Revoluție, în Câmpulung Muscel. Primărița Elena Lasconi a anunțat că...

Alte știri din aceeași categorie