Persoanele care au atacuri de panică în mod frecvent au una sau amândouă dintre cele două temeri caracteristice panicii: teama de moarte și teama de nebunie. Manifestările resimțite la nivel somatic în timpului atacului de panică pot fi atât de puternic neplăcute încât persoana să simtă că va face un infarct sau că se va sufoca.
De asemenea, starea psihologică din timpul atacului, senzația de a pierde controlul asupra situației, determină teama persoanei că va înnebuni.
Atacurile de panică de multe ori încep în timpul perioadelor de stres mai accentuate decât cele normale din viața noastră. Ar putea fi o acumulare de multe lucruri. De regulă „stresul de fond” se poate revărsa într-o panică.
Atacurile de regulă încep după o schimbare de carieră, după o boală, sau o problemă relațională.
Să ne uităm la termenul de „atac de panică”, pentru că eu socotesc că acesta este doar un cuplu foarte inutil de cuvinte. Atacuri de panică: o etichetă crudă?
„Atacul de panică”, este de fapt un termen impropriu, din moment ce nimic nu este „atacat”. Este doar o alarmă care poate suna atunci când este nevoie, deci nu este atacat nimic propriuzis.
Pentru ca o perioadă distinctă de frică și disconfort să fie diagnosticată drept atac de panică, este nevoie ca 4 sau mai multe din următoarele simptome să apară brusc și să escaladeze în intensitate în decurs de 10 minute: palpitații, bătăi puternice ale inimii sau accelerarea ritmului cardiac; transpirații; tremur sau trepidație; senzați de scurtare a respiraței sau de ștrangulare; senzație de sufocare; durere sau disconfort precordial; greață sau detresă abdominală; senzație de amețeală, dezechilibru, vertij sau leșin; derealizare (sentimentul de irealitate) sau depersonalizare; frica de pierdere a controlului sau de a nu înnebuni; frica de moarte.
Schimbările înfricoșătoare (respirație rapidă, transpirație, puls ridicat, agitare) s-ar simți perfect natural, dacă ar fi fost difuzate în sala de gimnastică.
Toate „simptomele ciudate” sunt complet normale în circumstanțele potrivite: respirație rapidă, puls ridicat. Corpul tău produce aceste răspunsuri pentru a ajuta la efortul fizic. Așa că toate acestea sunt, în situații foarte extreme, reacții utile.
7 Tehnici și Trucuri Folosite în Anihilarea Unui Atac de Panică
1.# Lasă panica să știe cine e șeful!
Oprirea unui atac de panică înseamnă să preluăm din nou controlul.
Panica este puternică, dar nu este bună. Suntem toți născuți cu capacitatea de a intra în panică, dar panica este „oarbă”.
Asta înseamnă că nu știe de ce să se teamă. Dacă ați evita sau ați fugi de ceva (să zicem, încăperea în care are loc atacul de panică), atunci răspunsul atacului de panică va eticheta acel loc ca pericol. În cazul în care panica devine doar un indiciu că o situație este într-adevăr fără pericol, ea va rechema factorii normali de energie.
Respirația se va încetini din nou, tensiunea arterială va reveni la normal, transpirațiile vor trece, și totul va reveni la normal. La fel ca atunci când pompierii revin la depozitul lor, după ce au descoperit că a fost o alarmă falsă.
2.# Evită situațiile stresante și detensionează-te!
O plimbare in parc, un sport, o meditație, întâlnirile cu prietenii, activitățile fizice te pot ajuta să reduci intensitatea unor stări de încordare, pentru că relaxează atât corpul, cât și mintea. Incearcă să ai o alimentație echilibrată, evită cât de mult poți cafeaua și nu încerca să îți găsești refugiul în alcool și în țigări, stimulente pentru sistemul nervos.
3.# Respiră o gură de aer proaspăt!
Când ne-am panicat, vom respira repede și mult în piept. Acest lucru se datorează faptului că organismul dumneavoastră presupune în mod greșit acest lucru. Acesta trebuie să-și exercite asemenea respirație ca și în cazul în care ai alerga foarte mult. Când respirăm în acest fel putem numi acest lucru hiperventilație.
Hiperventilația în general nu este gravă, dar se simte dramatic. Simptomele de hiperventilație includ vertijuri, dificultăți de respirație, palpitații cardiace și sentimente de slăbiciune.
Pentru a „opri” hiperventilația poți:
Ține-ți respiratia. Sentimentul de a nu avea suficient aer nu este cauzată de respirația în care nu ai suficient oxigen, ci prin respirația prea deasă; astfel încât dacă îți ții respirația va împiedica acest lucru să se întâmplă. O perioadă de la zece la cincisprezece secunde repetată de câteva ori este suficientă. Acest lucru va reseta respirația la normal.
Face-ți respirație diafragmatică profundă: lent, respirație profundă până la partea de jos a plămânilor. Respirația ar trebui să fie prin nas, cu expiratie care durează mai mult decât inspirația. Puteți număra rapid în minte până la 7 pe măsură ce inspirați și până la 11 pe măsură ce expirați. Continuarea o găsiți aici
