Sfânta Parascheva a fost sărbătorită cu mare fast la Câmpulung! VIDEO

Sfânta Parascheva a fost sărbătorită cu mare fast la Câmpulung! VIDEO

În fiecare an, la 14 octombrie, Biserica Ortodoxă de pretutindeni o prăznuieşte pe Cuvioasa Parascheva. În chip deosebit, ea este cinstită în Moldova, unde, pe durata a trei zile, au loc pelerinaje ale credincioşilor din toată ţara, întrucât, de mai bine de 350 de ani, moaştele ei se găsesc la Iaşi.

Cunoscută sub numele „Vinerea Mare”, ocrotitoarea Moldovei şi a tuturor credincioşilor, care se roagă la ea, este sărbătorită şi la Câmpulung, la Biserica Domnească, unde se află o parte din veşmântul sfintei, de aproape 10 ani. Şi anul acesta, la fel ca în fiecare an, la lăcaşul sfânt de la noi din oraş, muscelenii au venit în număr mare, pentru a asista la slujba oficiată de preoții parohi.

În seara de sâmbătă, când un sobor format din aproximativ 40 de preoţi, au oficiat slujbele specifice înainte de marea sărbătoare creştină, biserica a devenit neîncăpătoare. La fel şi duminică, muscelenii au venit cu pâine şi prăjituri, pentru a fi sfinţite, dar şi pentru a aduce rugăciuni pentru pomenirea morţilor si sănătatea apropiaţilor. Părintele Ştefan Ştefănescu ne-a prezentat un scurt istoric al Bisericii Domnească, care are trei hramuri, pe care orice muscelean ar trebui să o cunoască, dar şi felul cum a ajuns o parte din veşmântul Cuvioasei Parascheva în lăcaşul sfânt din Câmpulung.

„Biserica Domnească a fost ctitorită în secolul al XIV-lea, în 1567, de către Doamna Chiajna, soţia lui Mircea Ciobanu, fiica lui Petru Rareş şi nepoata lui Ştefan cel Mare. I s-a dat hramul Sfinţii Mihail şi Gavril. La 1721, slăvindu-se bolta, zidurile, biserica s-a dărâmat şi a fost rezidită de Nicolae Mavrocordat şi i s-a dat hramul Sfântului Nicolae, după numele domnitorului. Cu trecerea timpului, biserica s-a dărâmat pentru a treia oară şi a fost rezidită aşa cum arată în forma actuală, iar în 1889 a fost sfinţită. Pictura a fost realizată de Stoenescu, ucenicul lui Tătărescu, mare pictor de biserici, iar, de zece ani, în biserică a fost adus veşmântul Sfintei Cuvioase Parascheva, de la Biserica Fureşti, din Protoeria  Topoloveni, de Părintele Decan Manu Dănuţ. Odată cu plecarea la Domnul a Părintelui Manu, credincioşii ne-au rugat să le mângâiem sufletele, aducând din nou veşmântul Cuvioasei Parascheva de la Fureşti. Am îndeplinit această dorinţă, iar, în urmă cu zece ani, am făcut o solicitare către ierarhul locului, Înalt Preasfinţitul Calinic, să facă un demers la Arhipescopia Iaşului, la Înalt Preasfinţitul Teofan, Arhiepiscop al Iaşului şi Mitropolitul Moldovei, pentru a dărui şi bisericii noastre un veşmânt, care să rămână permanent. Veşmântul l-am primit de la Episcopia Giurgiului însă, fiind singura posibilitate. Am primit de la ei, pentru că aveau o bucată mai mare”, ne-a spus părintele Ştefănescu.

Tot de la Părintele Ştefănescu am putut afla mai multe despre viaţa Preacuvioasei Parascheva, ale cărei moaşte se află la Iaşi, dar şi nenumăratele minuni săvârşite de aceasta după moartea sa.

Muscelenii cu care am vorbit cred în minunile despre care au auzit şi se roagă pentru sănătate, dar şi pentru reuşita la examene ale copiilor. Aşa cum scrie în cărţile sfinte, Sfânta Cuvioasă Parascheva a trăit pe pământ în prima jumătate a veacului al XI-lea. S-a născut în Epivata, pe ţărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol (mai târziu, Istanbul), pe atunci, capitala Imperiului bizantin. Părinţii ei, oameni de neam bun, râvnitori spre cele sfinte, au crescut-o în frică de Dumnezeu. Se spune că, pe când avea zece ani, fiind în biserică, a auzit citindu-se, la Sfânta Liturghie, cuvântul Evangheliei: “Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie”. Chemarea Mântuitorului a sădit în inima ei dorul de desăvârşire, încât şi-a împărţit toate hainele săracilor. Moştenind o mare avere de la părinţi, împreună cu fratele ei, tânăra Parascheva a dăruit săracilor partea ce i se cuvenea de moştenire şi, „părăsind frumuseţea acestei lumi”, s-a retras „în adâncul pustiei”.

S-a oprit mai întâi la Constantinopol, unde a ascultat cuvinte de învăţătură de la călugări şi călugăriţe cu aleasă viaţă duhovnicească. Urmând sfaturile acestora, a părăsit capitala, îndreptându-se spre ţinutul Pontului. Vreme de cinci ani, a rămas la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea. De aici a plecat spre Ţara Sfântă, în dorinţa de a-şi petrece restul vieţiii în locurile binecuvântate de viaţa pământească a Mântuitorului Iisus Hristos, unde a stat într-o mănăstire de călugăriţe nevoindu-se cu postul şi rugăciunea. Într-o noapte, însă, pe când avea 25 de ani, un înger i-a spus, în vis, să se reîntoarcă în locurile părinteşti, unde a murit. Din Constantinopol s-a îndreptat spre Epivata, localitatea în care văzuse lumina zilei, fără să spună cuiva cine este şi unde vine. A fost îngropată ca o străină, fără ca nimeni să ştie cine era. Dar Dumnezeu, voind să o proslăvească, a descoperit în chip minunat cine era acea străină. Se spune că un marinar a murit pe o corabie şi trupul i-a fost aruncat în mare. Valurile l-au adus la ţărm, iar un sihastru care trăia acolo a rugat pe nişte creştini să-l îngroape după rânduiala creştinească. Săpând, deci, o groapă, au aflat trupul Cuvioasei Parascheva neputred şi plin de mireasmă. Cu toate acestea, au pus alături de ea şi trupul corăbierului, cel rău mirositor. Dar, în noaptea următoare, unuia din creştinii care săpaseră groapa, cu numele Gheorghe, i s-a arătat în vis o împărăteasă, şezând pe un scaun luminat, înconjurată de îngeri. Credincioşii de acolo au înţeles că este un semn dumnezeiesc, drept care au luat trupul Cuvioasei din mormânt şi l-au adus în Biserica Sfinţii Apostoli din Epivata. Îndată au avut loc vindecări minunate, în urma rugăciunilor care se făceau lângă cinstitele sale moaşte.

De atunci, moaştele sfintei au fost strămutate în nenumărate rânduri, iar, din 1641, acestea se află la Iaşi, de pe vremea domnitorului Vasile Lupu al Moldovei, până pe 26 decembrie 1888, când, din cauza unui incendiu, au fost mutate în noua catedrală mitropolitană. În acea noapte, după slujba Vecerniei, din neatenţie, a rămas aprinsă o lumânare din sfeşnicul de lângă racla din lemn, unde erau aşezate. Cu toate acestea, cinstitele moaşte nu au fost atinse, iar, de atunci, Cuvioasa Parascheva face minuni pentru cei care se roagă la ea cu credinţă.

About The Author

Related posts