La români şi în toată lumea ortodoxă, busuiocul este considerat, în primul rând, plantă sacră. Are capacitatea de a atrage toate energiile benefice pe care le păstrează, pentru a ajuta oamenii. Adică, din punct de vedere energetic este o plantă magică şi vindecătoare.
Agheazma se face cu busuioc şi se împrăştie cu un mănunchi de busuioc pentru alungarea răului şi sfinţirea locurilor. Busuiocul se pune, de asemenea, la icoane ca să atragă protecţia divină asupra casei şi locuitorilor ei. În acelaşi scop, românii îl ţin, de regulă, în ghiveci, la fereastră.
La noi, la români, există tradiţia ca busuiocul să se cultive în ziua de Sfântul Gheorghe, înainte de răsăritul soarelui. Seminţele de busuioc se pun în pământ, în vase mici, la Dragobete, pe 24 februarie. Vasele se ţin în casă, la lumină şi, în ziua de Sfântul Gheorghe, se plantează afară, în grădină.
Recoltarea busuiocului începe la sfârşitul lui iunie, când apar deja primele flori. Se culeg numai vârfurile înflorite, nu şi partea lemnoasă. Recoltarea durează până toamna, târziu, când cade bruma. Pe măsură ce vârfurile înflorite se taie pentru uscare, planta dă si mai mulţi lujeri care, la rândul lor, vor înflori.
Proprietăţile medicinale ale busuiocului au fost cunoscute încă din antichitate. În scop terapeutic, de la busuioc se foloseşte partea aeriană care se usucă în straturi subţiri, în locuri bine aerisite.
Se spune că busuiocul este un leac bun “pentru cei mâhniţi şi pentru cei cu inima grea” deoarece este un calmant excelent şi un bun tonifiant şi reconfortant al nervilor.
Preparatele din busuioc, precum infuzia, decoctul, siropul, pulberea, uleiul au acţiune antibiotică, carminativă, antiseptică. Busuiocul este şi un antiinflamator gastric, intestinal şi renal. Este, de asemenea, antifungic şi febrifug.
Busuiocul tratează foarte multe afectiuni cum ar fi colicile intestinale, balonările, vomă, gripa, răceala, bronşită acută şi cronică, durerile de cap, sinuzită, ulcerul gastric, infecţiile urinare, anorexia, diareea sau colita de fermentaţie.
În bucătăria mediteraneană, busuiocul este folosit ca plantă aromatică, fiind unul din ingredientele de bază ale celebrului sos pesto. Frunzele de busuioc se folosesc şi la prepararea altor sosuri pentru condimentarea pastelor. Chinezii şi tailandezii folosesc busuiocul la condimentarea multor feluri de mâncare dar şi la prepararea gemurilor de zmeură, căpşuni şi prune.
