La 1900, Câmpulungul era una dintre cele mai renumite staţiuni balneoclimaterice din ţară, fiind comparat cu Davos (Elveția) şi Evian (Franța) în ceea ce priveşte clima şi valoarea terapeutică a apelor minerale. Carol I şi-a dorit să transforme oraşul în capitala de vară a României, iar în perioada interbelică a fost capitala mondenă a ţării. Însă astăzi, totul e doar istorie!
Documentele de arhivă, fotografiile vremii şi scrieri ale unor mari autori – cum ar fi Camil Petrescu şi Tudor Muşatescu – sunt dovada că, în urmă cu mulţi ani, Câmpulungul chiar a fost o staţiune de renume. Era comparat cu Davos-ul elveţian sau cu Evian, ambele şi atunci, şi acum, unele dintre cele mai exclusiviste staţiuni din Europa.
De aceea, potrivit mai multor documente oficiale ce se află în păstrarea Arhivelor Naţionale Argeş, în anul 1925, prin Înaltul Decret Regal numărul 411 din 10 februarie, Câmpulungul a fost declarat oficial Staţiune Climaterică – datorită aşezării geografice, a condiţiilor climaterice, dar şi a aspectului oraşului.
Unul dintre principalele motive pentru care Câmpulungul era asaltat de turişti erau chiar Băile Kreţulescu, unele dintre primele locuri de tratament din Europa, la concurenţă cu celebra staţiune Evian din Franţa. Acestea au fost construite începând cu 1897, şi până în 1905, din iniţiativa renumitului medic şi om politic Nicolae Kretzulescu. Ansamblul era format din două clădiri monumentale, dintre care doar una mai există încă – fiind pe lista întocmită în 2004 a monumentelor istorice – legate printr-un portic din lemn de un bazin închis perimetral, ce creau o incintă de tipul piaţetă (curte interioară, loc de primire şi acces spre parc, dotat cu o fântână arteziană, bănci, corpuri de iluminat şi multe flori).
Chiar şi ani mai târziu, în perioada interbelică, Câmpulungul şi-a păstrat parfumul şi interesul pentru lumea bună a României.
