Superstiţiile au însoţit fidel omenirea încă de la începuturile sale pierdute în adâncul istoriei. Nici în prezent, superstiţiile nu dau înapoi, ci din contră supravieţuiesc şi se adaptează în cele mai diverse şi neaşteptate moduri. Unele dintre ele sfidează raţiunea, altele par de-a dreptul scandaloase şi de neacceptat, unele sunt nevinovate şi deseori haioase, în timp ce altele oripilează în mod direct şi fără menajamente. Toate acestea sunt superstiţiile care refuză să moară şi pe care alegem să le păstrăm, cel mai adesea din amuzament sau din dorinţa de a ne păstra o parte a specificului naţional. Superstiţiile au început cu secole în urmă, când strămoşii noştri încercau să-şi explice circumstanţele misterioase sau evenimente prin cunoştinţele dobândite de-a lungul timpului. De exemplu, înainte de dezvoltarea ştiinţei care explică destul de multe lucruri obişnuite din zilele noastre, totuşi pentru oamenii acelor timpuri unele lucruri erau considerate ciudate cum ar fi de ce oglinzile arată reflecţiile noastre sau de ce ne apar umbre când este soare, oameni din trecut au motivat că o umbră sau o reflecţie a fost o parte din sufletul lor. Dacă cineva a rupt ceva pe care umbra sau o reflecţie a apărut, oamenii credeau că sufletul lor a fost vătămat. Prin urmare, atunci când o persoană care a spart o oglindă, este considerat ca u ghinion sau un rău mare. Astăzi, ştim că reflecţiile şi umbre nu fac parte din sufletele noastre, dar încă se crede că a sparge o oglindă este ghinion mare. Referitor la plantele care înfloresc în alt anotimp decât cel obişnuit, se spune că acestea prevestesc mari frământări sufleteşti şi un an în care faci datorii multe, de exemplu: liliacul, mărul, cireşul, caisul.
