ȘTIAȚI CĂ: Despre icoana Maicii Domnului de la Glavacioc se spune că a fost găsită în urmă cu mai bine de 600 de ani de un cioban, într-un lemn de corn
ȘTIAȚI CĂ: Despre icoana Maicii Domnului de la Glavacioc se spune că a fost găsită în urmă cu mai bine de 600 de ani de un cioban, într-un lemn de corn

ȘTIAȚI CĂ: Despre icoana Maicii Domnului de la Glavacioc se spune că a fost găsită în urmă cu mai bine de 600 de ani de un cioban, într-un lemn de corn

ȘTIAȚI CĂ: Despre icoana Maicii Domnului de la Glavacioc se spune că a fost găsită în urmă cu mai bine de 600 de ani de un cioban, într-un lemn de corn. Mănăstirea Glavacioc, din comuna Ștefan cel Mare, este una dintre mănăstirile ortodoxe cele mai vechi din țară.

Este situată la circa 64 km sud-est de orașul Pitești (Argeș) și 35 km sud de orașul Găești (jud. Dâmbovița). Mănăstirea este așezată pe o colină din marginea satului Glavacioc, în apropiere de râul Glavacioc.

Nu există date certe cu privire la înființarea ei, dar se consideră că este din vremea lui Mircea cel Bătrân.

Prima atestare documentară a Mănăstirii Glavacioc datează din anul 1441, când Vlad Dracul întărește proprietatea mănăstirii asupra unui sat dăruit de banul Radu. Banul Radu este primul dregător cu această calitate care apare în sfatul domnesc al lui Mircea cel Bătrân înainte de anul 1400, ceea ce ne indică faptul că mănăstirea exista la începutul secolului al XV-lea.

Se crede că ansamblul monahal de la Glavacioc a fost grav avariat, dacă nu chiar dărâmat în întregime, de otomani, în anul 1462. După aceea, nepotul domnitorului Mircea cel Bătrân, anume Vlad al IV-lea Călugărul a rectitorit mănăstirea din temelie. Astfel, pe locul bisericii vechi din lemn, evlaviosul Vlad ridică o biserică din zid, iar mănăstirii îi închină mai multe sate și moșii. Folosind mănăstirea ca și reședință domnească, după trecerea lui la cele veșnice, în toamna anului 1495, Vlad Călugărul este înmormântat în ctitoria sa.

Această mănăstire este amintită în hrisoave și acte domnești semnate de Sfântul Neagoe Basarab (30 iulie 1512), Mihnea al II-lea Turcitul (8 ianuarie 1580) și de Matei Basarab (14 aprilie 1643, 27 octombrie 1645). Dintre aceștia, Mihnea Turcitul zidește corpul de chilii și turnul clopotniță.

Dintre stareții care au slujit în Mănăstirea Glavacioc, doi au ajuns mitropoliți ai Ungrovlahiei: Varlaam al II-lea (stareț al mănăstirii între anii 1660-1670) și Grigorie al II-lea de la Colțea (stareț al mănăstirii între anii 1758-1761), iar alți trei au ajuns episcopi: episcopul din Cerven (stareț al mănăstirii între anii 1770-1783), episcopul Benedict (stareț al mănăstirii între 5 iulie 1642 și 14 aprilie 1643) și Calistrat Sevastios (stareț al mănăstirii între 23 iunie 1861 și 1 octombrie 1862).

Biserica este în formă de cruce, cu ziduri groase din cărămidă, cu o singură turlă, pe naos. Clădirile chiliilor înconjoară biserica, ele având rol și de ziduri împrejmuitoare.

Legenda icoanei de la Glavacioc. Despre icoana Maicii Domnului de la Glavacioc se spune că a fost găsită în urmă cu mai bine de 600 de ani de un cioban, într-un lemn de corn, pe locul unde este ridicată mănăstirea. Deși a luat-o acasă, a doua zi dimineața icoana dispăruse, ulterior găsind-o în locul unde o descoperise cu o zi înainte. Vestea despre icoana Maicii Domnului s-a răspândit destul de repede, astfel că într-o bună zi în aceste locuri au ajuns oamenii domnitorului, care au luat icoana și au dus-o la Curtea de Argeș, însă și de acolo a dispărut, ulterior fiind găsită în același loc unde apăruse prima dată. Aflând despre toate aceste minuni, domnitorul a poruncit ca în locul unde a fost găsită icoana să fie construită o mănăstire.

About The Author

Related posts