În atenția lereștenilor! De ce să colectăm selectiv ambalajele din sticlă?

În atenția lereștenilor! De ce să colectăm selectiv ambalajele din sticlă?

Există oameni pentru care termenii de „reciclare” şi „colectare selectivă” sunt străini, sau pur şi simplu refuză să încerce pentru că “în România nu se poate”. În România este mai greu, nu este atât de la-ndemână să colectezi selectiv, însă nu este imposibil. Comuna Lerești a devenit model în Argeș la capitolul colectare selectivă.

Autoritățile locale au anunțat că vineri, 3 iulie, S.C Financiar Urban S.R.L desfășoară activitatea de colectare a sticlei.

Sticla, pe lângă carton, hârtie şi plastic este cel mai utilizat ambalaj folosit în casă. Este un produs 100% natural (realizat din nisip de cuarţ, calcar şi sodă calcinată), durabil, inert şi inactiv biologic, adică nu afectează în niciun fel calitatea şi proprietăţile produsului conţinut.

De ce să colectăm selectiv ambalajele din sticlă?

  • Nu sunt un produse biodegradabile, adică odată aruncate la gropa de gunoi, acolo rămân pe veci, pentru că sticla nu are proprietăţi de descompunere. Iar potrivit Eurostat, România îşi depozitează deşeurile la gropile de gunoi în proporţie de 99%, aflându-se pe penultimul loc în clasamentul ţărilor europene civilizate, care reciclează, cum este Germania, cu 1% deşeuri depozitate la gropile de gunoi sau Olanda cu 1.1%.
  • În 2011, 7.8 milioane tone de CO₂ au fost emise în atmosferă, din care sticla a fost vinovată de 2%. Poate pare puţin, dar făcând altfel calculul, fabricarea sticlei a generat 156.000 tone de CO₂ într-un singur an. Am respira mai bine dacă această cantitate ar fi redusă, doar pentru că nu ducem sticla la groapa de gunoi.
  • Procesul de fabricare al sticlei este un mare consumator de energie, resurse naturale şi generator de gaze cu efect de seră. Materia primă este cântărită şi amestecată, după care este topită în cuptoare speciale, alimentate prin combustibil fosil (gaze naturale sau petrol) la temperaturi între 1300 şi 1600 de grade ce pot urca şi până la 2000 de grade. După care este modelată şi finisată. Poate pare simplu, dar întregul proces este foarte laborios şi de durată.
  • În schimb, sticla reciclată, transformată în cioburi, are o temperatură de topire mult mai joasă decât cea a materialelor folosite pentru fabricarea inţială. Studii recente spun că dacă am recicla sticla, s-ar produce cu 20% mai puţine emisii de CO₂, provenite din industria producătoare de sticlă, şi am folosi mai puţini combustibili fosili. Ştim foarte bine că resursele noastre de gaze naturale şi petrol se vor termina în cel mult 10 ani. Ar fi indicat să începem să economisim cât mai mult, nu?
  • Şi un alt „de ce da”, sticla poate fi reciclată la infinit fără a-i fi afectată calitatea, atâta timp cât procesul de reciclare este realizat corespunzător şi nu este contaminat.

Ce produse din sticlă nu sunt reciclabile?

Contactaţi colectorul local, acesta vă va spune exact ce anume primeşte şi ce nu. Sticla, în funcţie de utilizările sale, conţine anumiţi aditivi care necesită procese speciale de reciclare, procese care nu sunt întâlnite la toate întreprinderile cu care colectorul lucrează.

Trebuie să ținem cont că NU puteți trimite la reciclare: geamurile, vesela, oglinzile, obiectele din ceramică și sticlă termorezistentă sau becurile (becurile economice, becurile cu LED și tuburile flourescente sunt reciclabile, dar nu fac parte din categoria deșeurilor din sticlă.

Aşa că, încă o dată vă îndemnăm să colectaţi selectiv!

About The Author

Related posts