Schimbarea la Față: Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu

Schimbarea la Față: Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu

Pe 6 august, ortodocşii prăznuiesc cu mare evlavie, Schimbarea la Faţă a Domnului Iisus Hristos, unul dintre cele 12 praznice împărăteşti ale creștinătății. Slăvitul eveniment religios din Postul Adormirii Maicii Domnului are ca semnificație momentul în care apostolii lui Iisus s-au convins că Hristos nu este numai un proroc al tatălui ceresc, ci este chiar fiul lui Dumnezeu.

Sfânta Scriptură menționează și faptul că sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului evocă un moment de seamă care s-a petrecut în ultimul an de viaţă pământeană a Lui Iisus.

Sărbătoarea este numită în popor Preobrajenie sau Obrejenie (denumire ce provine din slavonă  și semnifică o schimbare, o transformare). În același timp, sărbătoarea mai păstrează și denumirea de Pobrejenia sau Probojeni, cuvânt tot de origine slavonă ( provine de la verbul popular „a probazi”, adică a certa pe cineva). În schimb, în limba greacă, sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului este cunoscută sub denumirea de Metamorphosis și are înţelesul de Transfigurare. În Ortodoxie, doar Sfântul Antim Ivireanul a atribuit slăvitului praznic o denumire deosebit de  sugestivă: Dumnezeiasca Înfrumuseţare a lui Hristos.

Iisus împreună cu trei ucenici au urcat pe Muntele Tabor

Evenimentul Schimbării la Față a Domnului  a fost descris cu multe amănunte de evangheliştii Matei, Marcu şi Luca la o săptămână după ce Hristos le-a vestit ucenicilor Săi că, pentru mântuirea oamenilor,  va îndura numeroase și cumplite patimi. Iisus a urcat pe Muntele Tabor în Galileea, însoţit de trei dintre ucenicii Săi: Petru, Iacov şi Ioan,  pe care i-a ales,  deoarece aceștia erau mai bine pregătiți  să asiste la o revelație dumnezeiască. Mai mult, cei trei ucenici au fost martori și la alte evenimente din viața pământeană a lui Iisus, printre care emoționanta Rugăciune din grădina Ghetsimani. Pentru ceilalți ucenici, revelația la care asistau Petru, Iacov și Ioan rămânea secretă până la Învierea lui Iisus.  Despre această alegere făcută de Iisus, Ioan Gură de Aur spunea: ”Ucenicii aleși de Iisus să-l însoțească pe Muntele Tabor erau superiori celorlalți  ucenici, deoarece Petru îl iubea  foarte mult pe Hristos prin căldura credinței; Ioan era iubit  de Hristos pentru virtuțile sale creștine, iar Iacov era foarte aspru cu iudeii, drept care a fost ucis de Irod”. Ajunși pe Muntele Tabor, Hristos le-a mărturisit ucenicilor că scopul venirii sale pe lume este acela  ca ”tot omul să descopere  contemplația  slavei Sale dumnezeiești”.

Iluminarea celor trei ucenici

La scurt timp, ucenicii au văzut  că o lumină nepământenă Îl înconjura. „S-a  Schimbat la faţă înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar hainele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi s-au arătat lor Moise şi Ilie, vorbind cu El”. (Matei-17, 2-3). Atunci ucenicii s-au speriat, iar pe când contemplau lumina dumnezeiască au trăit momente de iluminare. Petru i-a spus lui Iisus: ”Doamne, bine este să fim noi aici, iar dacă voieşti, voi face trei colibe: Ţie una, lui Moise una, şi lui Ilie una.” Pe când Petru vorbea cuprins de euforie, un nor luminos s-a coborât asupra lor,  și i-a acoperit cu umbra  sa.  Iar din mijlocul acelui nor miraculous s-a auzit un glas: „Acesta este Fiul meu Cel iubit, în care am binevoit; pe Acesta să-l ascultaţi!” Auzind acel glas, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au înspăimântat foarte” (Matei 17, 2-6). Atunci, Iisus S-a apropiat de ei şi Le-a zis: „Sculaţi-vă şi nu vă temeţi!”.

Părinţii Bisericii (Sfântul Vasilie cel Mare, Sfântul Ioan Gură-de-Aur şi Sfântul Grigorie Palama) spun că Ucenicii au căzut cu faţa la pământ din pricina măreţiei luminii. O altă întâmplare i-a emoţionat pe ucenicii lui Iisus: ridicându-şi privirea, Petru, Iacov şi Ioan L-au văzut  doar pe Iisus. Atunci, pe Munte ucenicii  au trăit minunea, taina Sfintei Treimi, văzându-le pe cele trei entități: Fiul, Tatăl și Duhul Sfânt (norul). Pe când coborau din munte, Iisus Le-a poruncit ucenicilor: ”Să nu spuneţi ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morţi!”

Superstiţii legate de Schimbarea la Față a Domnului

Obrejenia sau Probejenia, așa cum este cunoscută în folclorul tradițional sărbătoarea Schimbării la Față a Mântuitorului, marchează începutul toamnei. E momentul din an în care frunzele încep să-şi schimbe culoarea, iarba nu mai creşte, apele se răcesc iar târâtoarele se retrag pentru iernat. De-acum nu mai e voie la scăldat în ape curgătoare, nici la spălat rufe la râu. Nici măcar animalele nu se mai scaldă după această dată.

Ai grijă să nu te cerți cu cineva ori fii certat, căci vei avea parte numai de scandal! E de preferat să nu pleci la drum, căci riști să te rătăcești. E bine ca nici fetele să nu se pieptene azi, căci altminteri nu le va mai crește părul. Nu munci, căci altfel te poți alege cu mutilări grave ale trupului.

Mai bine mergi la biserică și împarte struguri de pomană. Se spune că dacă te rogi cu credință în această zi să scapi de patimi, te vindeci pentru totdeauna. Se spune că prima icoană din lume, scrisă de înşişi Sfinţii Apostoli, ar fi fost reprezentarea Schimbării la faţă.

În satele româneşti încă mai este păstrat viu spiritul acestei sărbători, de care sunt legate o serie întreagă de obiceiuri, tradiţii şi superstiţii.

Se spune că cei care nu ţin această sărbătoare vor fi uscaţi şi gălbejiţi ca florile care de acum încep să se veştejească. Cine spală haine în această zi va fi năpădit de păduchi şi ploşniţe. Fetelor care se spală în această zi nu le mai creşte părul, aşa cum nu mai creşte iarba. Despre oamenii care nu-şi văd umbra capului la răsăritul soarelui, în dimineaţa zilei, se spune că vor muri până la sfârşitul anului. În această zi nu este bine să te cerţi cu nimeni şi nici să fii certat de către cineva, că aşa vei fi tot anul.

Oamenii care se roagă în această zi să scape de o patimă sigur vor fi vindecaţi. Femeile însărcinate, dacă vor ţine această zi, vor avea o naştere uşoară şi copii sănătoşi. Biserica a rânduit ca, de sărbătoarea Schimbării la Faţă, să se facă dezlegare la peşte pentru bucuria praznicului, ce are loc în timpul postului Sfintei Marii. Se sfinţesc grădinile În această perioadă să sfinţesc grădinile, boabele de grâu pentru semănat, recoltele. Credincioşii duc la biserică prinoase din roadele pe care le au pentru a fi binecuvântate de preot şi împărţite celor sărmani. De asemenea, viii nu trebuie să-i uite nici pe cei trecuţi în nefiinţă, ci să facă pomană în amintirea şi pentru sufletul acestora. Din 6 august, toamna începe să-şi intre în drepturi. De acum înainte, iarba nu mai creşte, păsările se pregătesc să plece spre ţările calde, insectele se pregătesc să intre în pământ. Frunzele copacilor încep să ruginească. Dacă în Ziua Schimbării la Faţă vremea este însorită şi plăcută, toamnă va fi una roditoare şi îmbelşugată. În schimb, dacă plouă, toamna va fi una mohorâta. În popor se spune că, dacă în postul Adormirii Maicii Domnului plouă mult, iarnă care va veni va fi una plină de ninsori. Este bine ca, până la această dată, ţăranii să termine de cosit şi de adunat fânul. De acum încolo iarba şi florile doar îmbătrânesc, diminuând calitatea furajului. Acum se culeg şi ultimele plante de leac. În această zi se poate începe şi gustatul boabelor de struguri. Deşi încă nu sunt coapte şi ţi se sterpezeşte gura de la ele, tradiţia le atribuie un rol vindecător şi se spune că sunt bune de leac pentru cei care au intestinele sensibile.

Nu este bine să dormi afară de Schimbarea la Față a Domnului

O veche superstiţie spune că nu e bine să te mai scalzi în apele repezi de munte, că apele se răcesc, iar cerbii vin să le spurce şi creşte riscul îmbolnăvirilor. Tot de acum este bine să nu se mai doarmă afară. Praznicul Schimbarea la Faţă a Mântuitorului Iisus Hristos este prin excelenţă sărbătoarea îndumnezeirii firii omeneşti şi a participării trupului trecător la bunătăţile veşnice.

About The Author

Related posts