Pe înțelesul tuturor: Legea explicată de avocat. Cristina Lețu clarifică un subiect de interes pentru mulți români.
Cesiunea creanțelor bancare: ce se întâmplă cu creditul tău când banca îl ,,vinde” unui recuperator?
Mulți români află despre existenta unui contract de cesiune abia atunci când primesc, din senin, o scrisoare de la o firmă cu un nume necunoscut, care le pretinde o datorie veche de la o bancă la care poate nici nu mai sunt clienți.
Fenomenul nu este nici nou, nici marginal: de ani buni, băncile și companiile de recuperare tranzacționează portofolii întregi de credite neperformante, iar în instanțele din România se află mii de dosare legate exact de aceste cesiuni.
Cesiunea de creanță este operațiunea juridică prin care un creditor (cedentul — de obicei banca) transferă unui terț (cesionarul — de regulă o firmă specializată în recuperare de creanțe) dreptul de a încasa o datorie de la debitor.
Important de reținut: datoria în sine nu dispare și nu se modifică — se schimbă doar persoana îndreptățită să o încaseze.
Debitorul păstrează, în principiu, toate drepturile și apărările pe care le avea față de creditorul inițial. Legea permite, ca regulă generală, cesiunea creanțelor fără consimțământul debitorului.
Însă exact aici începe complexitatea: legislația specială privind protecția consumatorilor a adăugat o serie de condiții stricte, tocmai pentru că miile de cesiuni „en gros” de credite neperformante au generat ani la rând abuzuri și executări silite contestabile.
Debitorul este ținut să plătească noului creditor abia din momentul în care primește o comunicare scrisă a cesiunii, care identifică cesionarul și creanța cedată.
