A fost găsit nemișcat, pe iarba din curtea muzeului, după ce ar fi fost lovit cu piciorul. Astăzi, este unul dintre cei mai îndrăgiți „locatari” ai Muzeului Municipal Câmpulung, unde primește mângâieri, hrană pe alese și dragostea întregului personal.
Este povestea lui Jupân Neacșu, un motan care a transformat o întâmplare dureroasă într-o adevărată lecție de omenie.
La Muzeul Municipal Câmpulung, printre documente vechi, exponate și mărturii ale trecutului, există un personaj care nu poate fi admirat într-o vitrină, dar care reușește să cucerească imediat inimile vizitatorilor. Îl cheamă Neacșu și, de mai bine de doi ani, este mascota instituției.
Povestea sa începe însă într-un mod trist. În urmă cu doi ani și câteva luni, un pisoi atât de mic încât încăpea în palmă a fost descoperit în curtea muzeului, într-o stare gravă. Șansa lui a venit de la oamenii care au ales să nu rămână indiferenți.
Găsit aproape fără viață în curtea muzeului din Câmpulung
Alexandru Oprea, directorul Muzeului Municipal Câmpulung, își amintește că a găsit pisoiul întins pe iarbă, fără să se miște. Câțiva copii aflați în apropiere i-ar fi povestit că o femeie în vârstă îl lovise cu piciorul.
Animalul era atât de slăbit, încât nu mai avea puterea să reacționeze. În fața acestei situații, directorul muzeului a decis să intervină imediat și l-a dus la un cabinet veterinar.
Acolo, pisoiul a ajuns în grija medicului veterinar Gheorghe Oțelea, care i-a acordat îngrijirile necesare. Au urmat tratamentul și perioada de recuperare, iar micuțul a primit șansa de a-și reveni.
Din fericire, evoluția a fost favorabilă. Pisoiul a început să își recapete puterile, iar locul în care fusese găsit avea să devină, în timp, adevărata sa casă.
Dintr-un pisoi salvat, Jupân Neacșu a devenit stăpânul muzeului
După ce și-a revenit, Neacșu a rămas la Muzeul Municipal Câmpulung. Oamenii care lucrează aici l-au primit în mijlocul lor, iar în timp motanul a devenit un membru îndrăgit al colectivului.
Astăzi, are parte de hrană, îngrijire, joacă și numeroase mângâieri. Angajații îl răsfață, iar vizitatorii care îi trec pragul se bucură să îl întâlnească.
Pentru copii, în special, motanul a devenit o atracție aparte. Dincolo de obiectele istorice și de poveștile pe care le descoperă în sălile muzeului, aceștia au ocazia să cunoască și un prieten blănos care și-a câștigat un loc special în inimile oamenilor.
Alexandru Oprea povestește cu afecțiune despre viața pe care o are acum motanul.
„Are parte de cele mai bune tratamente. Tot personalul îl iubește. Când vin oameni să viziteze muzeul, se bucură să îl vadă, copiii vin pentru Neacșu mai mult. Și el se bucură de multe mângâieri și joacă. Iar plata în cazul lui se face cu pliculețe delicioase. Are acum o viață foarte bună”, a povestit directorul instituției.
De ce poartă motanul numele Neacșu? Legătura cu istoria Câmpulungului
Numele motanului nu a fost ales la întâmplare. Într-un muzeu din Câmpulung, acesta trebuia să aibă o legătură cu istoria locului.
Așa a devenit pisoiul Jupân Neacșu, nume inspirat de Neacșu Lupu, negustorul din Câmpulung cunoscut pentru scrisoarea redactată în anul 1521, unul dintre cele mai importante documente din istoria limbii române.
Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung, adresată judelui Brașovului, Johannes Benkner, este considerată cel mai vechi document păstrat redactat în limba română, cu valoare istorică deosebită.
Peste cinci secole mai târziu, numele lui Neacșu continuă să fie legat de identitatea culturală a municipiului. De această dată, el este purtat și de un motan care a devenit o mică vedetă locală.
„Și numele, cum să nu se numească Neacșu, doar la Câmpulung a fost scrisă prima scrisoare a lui Neacșu, acum peste 500 de ani”, a explicat Alexandru Oprea.
Copiii vin la muzeu și pentru întâlnirea cu motanul-vedetă
Jupân Neacșu nu are nevoie de ecuson, uniformă sau prezentări oficiale pentru a-și îndeplini rolul de mascotă. Prezența sa este suficientă pentru a aduce zâmbete pe chipurile celor care îl întâlnesc.
Cei mici sunt încântați să îl mângâie și să se joace cu el, iar pentru unii vizitatori întâlnirea cu motanul devine unul dintre cele mai frumoase momente ale vizitei.
Iar cei care vor să îi intre în grații au aflat deja secretul: pliculețele cu mâncare delicioasă sunt întotdeauna binevenite!
Într-o instituție dedicată păstrării trecutului, Neacșu a devenit astfel parte dintr-o poveste vie, care continuă să se scrie în fiecare zi.
Lecția de omenie a unui motan salvat la Câmpulung
Dincolo de porecla amuzantă și de statutul de vedetă a muzeului, povestea lui Jupân Neacșu vorbește despre compasiune și responsabilitate.
Un pisoi găsit într-o stare gravă a primit o șansă datorită intervenției lui Alexandru Oprea și îngrijirilor acordate de medicul veterinar Gheorghe Oțelea. Ulterior, angajații muzeului i-au oferit un cămin și afecțiunea de care avea nevoie.
Astăzi, motanul este răsfățatul instituției, prietenul copiilor și o prezență care aduce căldură într-un loc dedicat istoriei.
De la o zi în care abia mai putea să se miște până la viața liniștită pe care o are acum, drumul lui Neacșu arată cât de mult poate conta un gest făcut la timp.
La Muzeul Municipal Câmpulung, Jupân Neacșu și-a găsit nu doar un adăpost, ci și o familie. Iar povestea sa rămâne o amintire că bunătatea poate schimba destinul unei ființe lipsite de apărare.
