Microîntreprinderile pot ajunge să plătească impozit pe profit în timpul anului. ANAF explică toate situațiile care schimbă regimul fiscal.
Microîntreprinderile trebuie să fie atente la condițiile fiscale pe care trebuie să le îndeplinească pe parcursul anului. Depășirea plafonului de venituri, pierderea condiției privind salariații, nedepunerea la termen a situațiilor financiare sau desfășurarea anumitor activități pot duce la trecerea de la impozitul pe veniturile microîntreprinderilor la impozitul pe profit.
Administrația fiscală atrage atenția asupra regulilor privind ieșirea din sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor, în baza prevederilor Codului fiscal modificate prin O.U.G. nr. 8/24 februarie 2026.
Ce se întâmplă dacă o microîntreprindere depășește 100.000 de euro
Una dintre cele mai importante situații apare atunci când, în cursul anului fiscal, o microîntreprindere realizează venituri mai mari de 100.000 de euro.
În acest caz, societatea datorează impozit pe profit începând cu trimestrul în care plafonul a fost depășit.
La verificarea plafonului sunt luate în calcul veniturile care constituie cifra de afaceri potrivit reglementărilor contabile, precum și anumite venituri provenite din transferul mijloacelor fixe sau al terenurilor. În anumite situații sunt avute în vedere și veniturile persoanelor cu care microîntreprinderea este legată.
Situațiile financiare trebuie depuse la timp
O altă situație care poate determina ieșirea din sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor este nedepunerea în termen a situațiilor financiare anuale pentru exercițiul financiar precedent, atunci când societatea avea această obligație.
În acest caz, microîntreprinderea datorează impozit pe profit începând cu trimestrul în care condiția nu mai este îndeplinită.
Pierderea salariatului poate schimba regimul fiscal
Condiția referitoare la existența salariaților este, de asemenea, importantă.
Dacă o microîntreprindere nu mai îndeplinește această condiție, aceasta datorează impozit pe profit începând cu trimestrul următor celui în care condiția nu a mai fost îndeplinită.
Există însă situații în care firma are la dispoziție un anumit termen pentru a remedia situația.
Ce se întâmplă dacă pleacă singurul salariat
În cazul unei microîntreprinderi cu un singur salariat, dacă raportul de muncă încetează, condiția poate fi considerată în continuare îndeplinită dacă, în termen de 30 de zile de la încetarea raportului de muncă, este angajat un nou salariat.
Noul angajat trebuie să aibă contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată pentru o perioadă de cel puțin 12 luni.
Dacă în termenul de 30 de zile nu este angajat un nou salariat, societatea datorează impozit pe profit începând cu trimestrul următor celui în care a încetat raportul de muncă.
Regula pentru firmele nou-înființate
În cazul unei persoane juridice române nou-înființate care a optat pentru plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor încă din primul an fiscal, există și condiția angajării unui salariat.
Dacă aceasta nu este îndeplinită în termen de 90 de zile inclusiv de la data înregistrării societății, firma datorează impozit pe profit începând cu trimestrul următor celui în care expiră perioada de 90 de zile.
Ce se întâmplă dacă este suspendat contractul de muncă
În cazul suspendării raportului de muncă, condiția privind salariatul este considerată îndeplinită dacă:
- perioada de suspendare este mai mică de 30 de zile;
- situația este înregistrată pentru prima dată în anul fiscal respectiv.
În celelalte situații prevăzute de lege, persoana juridică poate ajunge să datoreze impozit pe profit.
Există însă o excepție în cazul concediului pentru incapacitate temporară de muncă. Condiția privind salariatul este considerată îndeplinită dacă perioada cumulată a concediului, pe întregul an fiscal, nu depășește 30 de zile.
Cine este considerat salariat pentru regimul microîntreprinderilor
În sensul impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, prin salariat se înțelege persoana angajată cu contract individual de muncă cu normă întreagă.
Condiția poate fi îndeplinită și de microîntreprinderile care au:
- persoane angajate cu contract individual de muncă cu timp parțial, dacă fracțiunile de normă însumate reprezintă echivalentul unei norme întregi;
- contracte de administrare sau mandat, dacă remunerația este cel puțin la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Anumite activități duc direct la impozit pe profit
Regimul fiscal se schimbă și dacă, în cursul anului, o microîntreprindere începe să desfășoare anumite activități prevăzute de Codul fiscal.
Este vorba despre:
- activități în domeniul bancar;
- activități în domeniul asigurărilor și reasigurărilor și al pieței de capital;
- activități de intermediere sau distribuție în aceste domenii, cu excepțiile prevăzute de lege;
- activități în domeniul jocurilor de noroc;
- activități de explorare, dezvoltare și exploatare a zăcămintelor de petrol și gaze naturale.
În aceste situații, impozitul pe profit este datorat începând cu trimestrul respectiv.
Atenție și la deținerile în alte microîntreprinderi
O altă situație importantă apare atunci când unul dintre asociații sau acționarii unei microîntreprinderi deține, direct sau indirect, peste 25% din valoarea sau numărul titlurilor de participare ori al drepturilor de vot și la alte microîntreprinderi.
În această situație, asociații sau acționarii trebuie să stabilească microîntreprinderea sau microîntreprinderile care ies de sub incidența impozitului pe veniturile microîntreprinderilor.
Ieșirea se produce începând cu trimestrul în care apare situația respectivă, astfel încât să fie respectată condiția privind deținerea unei singure microîntreprinderi, potrivit regulilor fiscale aplicabile.
Cum se calculează impozitul pe profit după ieșirea din sistem
Pentru microîntreprinderile care ajung să datoreze impozit pe profit, calculul și plata se fac luând în considerare veniturile și cheltuielile realizate începând cu trimestrul respectiv.
Prin urmare, momentul în care este pierdută condiția de microîntreprindere este foarte important pentru stabilirea obligațiilor fiscale.
Ce se întâmplă în cazul unei inactivități temporare
ANAF precizează și regulile aplicabile microîntreprinderilor aflate în inactivitate temporară înscrisă în Registrul Comerțului.
Acestea continuă să fie plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor pe întreaga perioadă în care figurează cu această situație.
După reluarea activității, societatea continuă să fie plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor dacă îndeplinește condiția privind angajarea salariaților în termen de 30 de zile inclusiv de la data înregistrării mențiunii de reluare a activității în Registrul Comerțului.
Mesaj important pentru firme
Regulile fiscale aplicabile microîntreprinderilor presupun monitorizarea permanentă a condițiilor pe parcursul anului. Depășirea plafonului de venituri, modificările privind salariații, activitatea desfășurată sau situația asociaților pot schimba regimul de impozitare și pot conduce la trecerea la impozitul pe profit.
Temei legal: art. 48, art. 51, art. 52 și art. 54 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv modificările aduse prin O.U.G. nr. 8/24.02.2026.
