„Ce înseamnă cuvântul altiță și de unde vine?”
✍️ Altița este „partea mânecii de pe umerii cămășilor femeiești (…), când e brodată cu cusături” (Dicționarul Academiei, 1907).
✍️Cuvântul „altiță” înseamnă, din punct de vedere al originii sale, „poziția superioară a mânecii, când este brodată” și provine din adjectivul latin “altus”, care înseamnă „înalt” (Alexandru Ciorănescu, Dicționarul etimologic al limbii române, Editura Academiei Române, 2001).
Prin urmare, altița, partea cămășii situată sus, la înălțimea umărului purtătoarei, fiind atât de vizibilă, a devenit și cel mai intens decorat element al cămășii femeiești de sărbătoare. Dacă ținem cont de această origine a cuvântului, vom reuși să identificăm mai ușor cămășile cu altiță de alte cămăși tradiționale.
🇷🇴 Altița, partea cea mai frumoasă și mai deosebită a unei cămăşi, concentrează și cel mai bogat decor, nerepetându-se în alt loc de pe cămașă. La cămășile vechi, altița era croită separat, fiind o bucată de pânză de circa 20 cm lungime, măsurată în funcție de lungimea mâinii femeii.
❓Știați că?❓
Altița este de 3 ori mai înaltă decât încrețul, iar încrețul, împreună cu altița, formează a treia parte din lungimea mânecii?
🏛 În formularul de candidatură pentru Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Omenirii UNESCO, se completează, alături de termenul standard „cămașă cu altiță” și denumirile identificate de specialiști la nivelul comunităților locale, creatoare ale acestui element de patrimoniu, cum ar fi: ciupag (Oltenia, Muntenia, Transilvania), cu umăraș (sudul Transilvaniei), fetească (Transilvania), spăcel (Arad), cămașă zoroclie (Telorman), mânecar (Loviște, Vâlcea), cămașă răsucită (Vrancea), cămeșă cu lăncez (Neamț, Suceava).
Mai multe detalii despre „Arta cămășii cu altiță – element de identitate culturală în România”, regăsiți aici:
👉https://patrimoniu.ro/images/imaterial/camasa-altita/camasa-altita.pdf
📸: internet
