13.2 C
Campulung Muscel
joi, 28 martie, 2024

ȘTIAȚI CĂ: Clădirea care găzduiește Muzeul de etnografie şi artă populară este cea mai veche construcţie civilă din Câmpulung

Alte Știri

ȘTIAȚI CĂ: Clădirea care găzduiește Muzeul de etnografie şi artă populară este cea mai veche construcţie civilă din Câmpulung. A povesti despre Câmpulung este o adevărată aventură a cunoaşterii unui univers de spiritualitate muşceleană care se dezvăluie călătorului curios la tot pasul, prin case păstrătoare de amintiri, prin străzi şi parcuri în care pulsează viaţa locuitorilor de sute de ani, prin monumente arhitectonice şi vestigii încărcate de o istorie zbuciumată.

Colindând străzile oraşului, ai prilejul să descoperi că aceste drumuri au fost străbătute de personalităţi intrate în legendă şi că în aceste case s-au născut şi au locuit oameni cu renume în viaţa istorică, artistică şi culturală a ţării.

Din tot acest univers de cultură şi de civilizaţie legendară, face parte una dintre cele mai vechi case din oraş, construită în anul 1735, aflată în strada Republicii, la numărul 7.

Casa împovărată de sute de ani, stând parcă ascunsă în spatele zidului gros şi înalt construit din cărămidă şi tencuit simplu în alb, găzduieşte Muzeul de etnografie şi artă populară, secţie a Muzeului Municipal Câmpulung.

Cu generozitate, de peste cinci decenii, casa oferă vizitatorilor o veritabilă şi fascinantă călătorie în timp şi spaţiu şi realizează o imagine relevantă a străvechii capitale a Ţării Româneşti.

Fiind cea mai veche construcţie civilă din Câmpulung, casa poartă numele ultimului ei proprietar, avocatul Gheorghe Ştefănescu, descendent al unei mari familii boiereşti din Ţara Românească, cea a logofătului Nicolae Ştefănescu şi este cunoscută în patrimoniul cultural al oraşului cu numele de ,,Vila Gică Ştefănescu’’

Clădirea nu este doar o casă tipic musceleană, cu două caturi, parter şi etaj, cu foişor larg, cu stâlpi de lemn frumos sculptaţi şi arcade ondulate de zidărie, cu acoperişul specific caselor ţărăneşti din şiţă, ci este declarată monument de arhitectură veche românească din secolului al XVIII-lea, impresionând prin tavanele în bolţi arcuite, ornamentele de la uşi sculptate în piatră de Albeşti şi ferestrele cu vitralii reprezentând figuri geometrice şi chipuri istorice.

Memoria zidurilor sale păstrează momentele cruciale ale primului război mondial, când Câmpulungul devine teatrul principal al operaţiunilor militare de pe frontul din Carpaţi şi când fiii Muşcelului scriu pagini de glorie în cartea neamului românesc.

În perioada interbelică, în anul 1928, clădirea a fost restaurată, fiind remodelată şi extinsă într-un stil post-brâncovenesc cu inserţii baroce de către arhitectul câmpulungean Dimitrie Ionescu-Berechet, care şi-a luat doctoratul în arhitectură cu această lucrare, iar planul acesteia a fost premiat la Salonul oficial de arhitectură.

Personalitatea arhitectului Berechet s-a impus în epoca interbelică încât putem spune că arhitectura Berechet şi arhitectura Câmpulungului sunt sinonime. Născut în Câmpulung Muscel, la finele secolului al XIX-lea, într-o familie cu străvechi rădăcini în acest oraş, Dimitrie Ionescu-Berechet (1896-1969), arhitect-şef al Patriarhiei Române (1930-1963), a rămas toată viaţa profund ataşat de urbea sa natală. Acest fapt s-a concretizat în cele peste 80 de edificii publice, biserici, locuinţe particulare, monumente comemorative şi funerare, proiectate sau amenajate de arhitectul Berechet în Câmpulung Muscel, între anii 1925-1960, în numeroase cazuri, în mod gratuit,printre care se evidenţiază şi Vila Ştefănescu.

După cel de-al doilea război mondial, în anul 1948 casa este donată Academiei Române cu scopul de a deveni muzeu, iar în anul 1952 se reorganizează aici Muzeul Orăşenesc Câmpulung, având patru colecţii: istorie, ştiinţele naturii, artă populară şi artă plastică.

Din anul 1977, Vila Ştefănescu găzduieşte secţia de etnografie şi artă populară care cuprinde interioare ţărăneşti specifice zonei Muscel, port popular muşcelean de o mare diversitate, obiecte caracteristice ocupaţiilor tradiţionale din mediul rural şi o bogată colecţie de ceramică.

La parter pătrunzi în universul satului muşcelean şi poţi admira în prima încăpere o colecţie de unelte ţărăneşti lucrate în lemn şi fier, folosite la diferite activităţi: păstoritul, culesul, vânătoarea, pescuitul, agricultura, prelucrarea lemnului şi a pietrei de Albeşti, olăritul, fierăria. Ne atrage atenţia un obiect vechi de 200 de ani folosit la fabricarea uleiului care ne impresionează prin simplitatea şi spiritul inventiv al ţăranului român.

Într-o altă cameră este amenajată o bucătărie ţărănească având poliţe cu vase de lut, ştergare şi linguri de lemn, măsuţa tradiţională rotundă cu scăunelele mici cât palma care l-au inspirat şi pe renumitul sculptor Constantin Brâncuşi atunci când a creat ,,masa tăcerii’’. Vizita noastră continuă într-o cameră de lucru denumită ,,casa mică’’ unde se păstrează obiecte de tors şi de ţesut şi apoi în ,,casa mare’’ sau camera de oaspeţi cu pereţii decoraţi cu scoarţe colorate, cu paturi împodobite cu macaturi şi plocade de lână, cu perne ornamentate cu motive florale, cu ferestre încadrate de ştergare ţesute cu motive geometrice, semn al simplităţii şi armoniei vieţii oamenilor din trecut.

Paşii ne poartă pe scară, spre pridvorul larg împodobit cu vase de lut cu muşcate roşii de unde admirăm priveliştea unei străzi zgomotoase din prezent aflată în contrast cu liniştea profundă a încăperilor de la etaj, rămase parcă încremenite într-un trecut de mult uitat. Aici simplitatea de la parter este înlocuită cu complexitatea decorului unui deosebit mobilier din lemn pirogravat, în culori, sculptat de un meşter local, Ovejanu din cartierul Schei, în preajma anilor 1920.

Camerele largi şi luminoase cu vitralii la ferestre sunt amenajate cu vitrine care păstrează costume populare muscelene: iile cu variate cusături în culori vii, amintind de frumuseţea naturii, fotele strălucitoare cu înflorituri cusute cu fir auriu, maramelor ţesute cu fir de borangic care uimesc prin frumuseţea, gingăşia şi complexitatea ornamentelor cu care s-au impus în toate colţurile lumii după ce însăşi Regina Maria a României le-a promovat şi le-a purtat, apreciindu-le valoarea inegalabilă. De asemenea, admirăm sobrele costume bărbăteşti: cioarecii strâmţi de dimie; cămaşa cu clini, sarica şi cojocul ciobănesc, chimirul de piele împodobit cu cusături, pălăriile mici mocăneşti, căciulile ciobăneşti cu moţ, opincile şi ghetele din piele.

Într-o altă cameră, alături de covoare colorate şi de sobe de teracotă pictată manual se află o impresionantă colecţie de vase de lut, farfurii, străchini, ulcioare fluieraşe, jucării muzicale, variate obiecte de ceramică muşceleană care dovedesc măiestria olarilor câmpulungeni.

Toate aceste obiecte care au reuşit să armonizeze lemnul, fierul, pânza, firul, pielea şi lutul reprezintă creaţii originale ale geniului artistic al muşcelenilor. Încântătoarea paradă a portului popular muşcelean aminteşte de creaţiile plastice ale lui Carol Popp de Szathmary, Theodor Aman şi Nicolae Grigorescu.

Sursa Poveştile din Câmpulung/a noua – de-a arhitectura (de-a-arhitectura.ro). Muzeul de etnografie şi artă populară, cea mai veche construcţie civilă din Câmpulung – Jurnalul de Arges Muzeul de Etnografie si Arta Populara – Campulung si zona Muscel (muscel-info.ro).

Ultimele Știri

Veste grozavă pentru clienții Băncii Transilvania. Ce s-a întâmplat cu bancomatele din Câmpulung Muscel

Veste grozavă pentru clienții Băncii Transilvania. Ce s-a întâmplat cu bancomatele din Câmpulung Muscel. Banca Transilvania a făcut un...

Alte știri din aceeași categorie