Ce s-ar mai alege de poveşti dacă nu ar fi cunoscute de oameni, dacă nu i-ar inspira şi dacă nu le-ar da forţa de a merge mai departe prin povestea numită viaţă?
Povestea noastră este despre viaţă şi despre artă, despre felul în care Dumnezeu ne este alături în cele mai dificile momente şi pe care îl descoperim atunci când nimic altceva nu ne mai intersectează existenţa. Eroina noastră se numeşte Claudia Maria Velica, iar povestea ei este menită să sădească în sufletele fiecăruia dintre noi speranţa şi iubirea de viaţă şi să demonstreze că Dumnezeu nu ne lasă niciodată pradă deznădejdei , dacă îi ascultăm mesajele cu sufletul.
Claudia reprezenta pentru societatea în care trăim un model de succes. Lucra în Ministerul de Interne ca specialist în fonduri europene. Avea o familie frumoasă, o carieră şi o viaţă care părea că nu mai are cum să se schimbe. Dar viaţa fiecăruia dintre noi se poate schimba într-o singură secundă şi din omul stăpân pe sine şi viaţa lui, să ajungem să cunoaştem deznădejdea . Aşa s-a întâmplat şi cu eroina noastră, Claudia Maria Velica, când abia împlinise 39 de ani şi medicul a izbit-o în faţă cu un diagnostic crunt – scleroză multiplă. Toată viaţa de vis a Claudiei s-a năruit. I s-a mai spus scurt şi fără menajamente că trebuie să fie pensionată. A fost ca un trăznet care m-a lovit în moalele capului, spune Claudia şi nici nu avea cum să simtă altceva, având în vedere că această boală autoimună nu poate fi vindecată, iar finalul poate veni oricând şi este dur. Continuarea AICI.
