De câţiva ani, ziua de 4 aprilie este marcată ca Ziua Internaţională a Animalelor Străzii şi este dedicată animalelor străzii din întreaga lume.
Este deja cunoscut că animalele fără stăpân sunt de fapt animalele cu stăpân abandonate. Acolo unde există, înseamnă că nu s-a făcut nimic coerent, eficient, responsabil.
Cel puţin în România, animalele fără stăpân s-au înmulţit pe măsură ce programul de ucidere al acestora a luat amploare, însă, cu toate acestea, autorităţile nu cedează, nu schimbă metoda. Mai mult, animalele fără stăpân au devenit o mare afacere de care nu au niciun interes să se desprindă. Suferinţa şi moartea a zeci de mii de animale în fiecare an, nemulţumirea societăţii care reclamă derularea unui program pentru reducerea numărului animalelor fără stăpân, eforturile organizaţiilor şi persoanelor private să salveze din stradă ori din adăposturile primăriilor (majoritatea lagăre de exterminare), finanţate, că acceptăm sau nu, de noi toţi, eforturile ONGurilor prin campanii de sterilizare încercând să compenseze dezastrele create şi întreţinute de primării, nu determină autorităţile să abordeze un program eficient (şi civilizat) pentru că fie nu ascultă opiniile experţilor în domeniu fie nu-şi pot lua mâna din această afacere.
4 aprilie este ziua în care trebuie să conştientizăm că existenţa animalelor fără stăpân şi supunerea lor zilnică la chinuri, maltratări este rezultatul iresponsabilităţii noastre. Singurul mod de a stopa suferinţa lor este sterilizarea tuturor animalelor cu stăpân în scopul prevenirii abandonului animalelor nedorite ori gestionarea corectă a puilor acestora. Aşadar: responsabilitate, etică, compasiune – adică acele calităţi care ne poziţionează la nivelul unui om civilizat.
Chemăm totodată oamenii la a sprijini animalele fără stăpân oferindu-le constant hrană, apă, îngrijire, protecţie, iar cei care au posibilităţi, să adopte din stradă sau din adăposturi, salvând astfel, în mod definitiv o viaţă.
Este deja cunoscut că animalele fără stăpân sunt de fapt animalele cu stăpân abandonate. Acolo unde există, înseamnă că nu s-a făcut nimic coerent, eficient, responsabil.
Cel puţin în România, animalele fără stăpân s-au înmulţit pe măsură ce programul de ucidere al acestora a luat amploare, însă, cu toate acestea, autorităţile nu cedează, nu schimbă metoda. Mai mult, animalele fără stăpân au devenit o mare afacere de care nu au niciun interes să se desprindă. Suferinţa şi moartea a zeci de mii de animale în fiecare an, nemulţumirea societăţii care reclamă derularea unui program pentru reducerea numărului animalelor fără stăpân, eforturile organizaţiilor şi persoanelor private să salveze din stradă ori din adăposturile primăriilor (majoritatea lagăre de exterminare), finanţate, că acceptăm sau nu, de noi toţi, eforturile ONGurilor prin campanii de sterilizare încercând să compenseze dezastrele create şi întreţinute de primării, nu determină autorităţile să abordeze un program eficient (şi civilizat) pentru că fie nu ascultă opiniile experţilor în domeniu fie nu-şi pot lua mâna din această afacere.
4 aprilie este ziua în care trebuie să conştientizăm că existenţa animalelor fără stăpân şi supunerea lor zilnică la chinuri, maltratări este rezultatul iresponsabilităţii noastre. Singurul mod de a stopa suferinţa lor este sterilizarea tuturor animalelor cu stăpân în scopul prevenirii abandonului animalelor nedorite ori gestionarea corectă a puilor acestora. Aşadar: responsabilitate, etică, compasiune – adică acele calităţi care ne poziţionează la nivelul unui om civilizat.
Chemăm totodată oamenii la a sprijini animalele fără stăpân oferindu-le constant hrană, apă, îngrijire, protecţie, iar cei care au posibilităţi, să adopte din stradă sau din adăposturi, salvând astfel, în mod definitiv o viaţă.
