Secţiunea a 3 a din Codul Muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, reglementează sărbătorile legale, acestea fiind o altă categorie a perioadelor de repaus, zile în care nu se lucrează. Conform art.139 alin.1 din Codul Muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, zilele de sărbătoare legală sunt: prima şi a doua zi de Crăciun; 1 şi 2 ianuarie; prima şi a doua zi de Paşti; 1 mai; prima şi a doua zi de Rusalii; 15 august – Adormirea Maicii Domnului; 30 noiembrie – Sfântul Apostol Andrei cel Întâi chemat, Ocrotitorul României; 1 decembrie – Ziua Naţională; două zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creştine, pentru persoanele aparţinând acestora. Programul de lucru al unităţilor care prestează servicii pentru populaţie, fie din domeniul asistenţei sanitare, cât şi al aprovizionării populaţiei cu produse alimentare, se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, aplicarea fiind obligatorie. O altă excepţie de la zilele de sărbătoare legală în care, în mod obişnuit nu se lucrează, o reprezintă unităţile în care activitatea nu poate fi întreruptă, aceasta având caracter de permanenţă (unităţile de producere şi furnizare a energiei electrice, termice, unităţile care aprovizionează cu apă populaţia). Salariaţilor din unităţile menţionate mai sus, care au prestat muncă în zilele de sărbătoare legală, li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile, iar când compensarea nu este posibilă se acordă cel puţin sporul de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate. Menţionăm că prin contractul colectiv de muncă pot fi negociate şi alte zile libere plătite.
