Un loc tainic de rugăciune şi tămăduire al multor pustnici şi domnitori, precum Mircea cel Bătrân şi Vlad Ţepeş, Biserica ,,Izvoarelor de Leac” atrage nenumăraţi credincioşi mânaţi de dorinţa de a găsi leacul suferinţelor lor trupeşti şi sufleteşti.
Pe drumul care leagă oraşele Piteşti şi Curtea de Argeş, la 6 km de satul Vâlcele, se află Biserica Izvoarelor de Leac, numită şi Biserica „Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul şi Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica”, loc binecuvântat cu şapte izvoare tămăduitoare presărate pe dealul numit „Valea Radului”.
Biserica graţie unui miracol
Cu mulţi ani înainte ca pe meleagurile unde curg cele şapte izvoare tămăduitoare să fie construită o biserică, Elisabetei Bădescu, o fetiţă de 10 ani din satul argeşean Vâlcele, i s-a întâmplat o mare minune.
Îşi pierduse vederea dar, după ce a ţinut mult timp post şi s-a rugat, a ajuns la aceste izvoare, cu apa cărora şi-a spălat ochii. În mod miraculos, ea a început să vadă imediat.
Au trecut decenii întregi de atunci, iar fiica ei, Valerica Lungu, vindecată şi ea de o boală gravă tot de apa izvoarelor, a avut în repetate rânduri un vis în care căuta o mănăstire.
Într-unul din aceste vise, i-a apărut şi un bărbat care a sfătuit-o să ridice chiar ea schitul.
În acest fel, Valerica s-a decis să înceapă construcţia actualei Biserici a ,,Izvoarelor de Leac”, lăcaş care a intrat în peisajul spiritual al ortodoxiei româneşti.
Izvoarele care redau sănătatea
Localnicii le spun celor care caută Biserica ,,Izvoarelor de Leac” că toţi cei care cred în Dumnezeu şi-n iubirea Lui nemărginită pentru oameni, chiar dacă ar fi diagnosticaţi cu boli de piele, oculare sau digestive, cu paralizie ori cancer, îşi vor găsi tămăduirea după ce beau sau se spală cu apa cea pură a acestor izvoare.
Spusele lor sunt întărite de miracolele care s-au petrecut acolo de-a lungul vremii.
De pildă, Mircea cel Bătrân, domnitorul care a decis să otrăvească apele din calea oştilor lui Baiazid, s-a retras împreună cu oamenii lui la izvoarele din „Valea Radului”.
Aici au prins puteri şi au luptat cu eroism la Rovine. De o altă minune s-a bucurat o pustnică oarbă care trăia în pădurile unde se află izvoarele. Într-una din zile, ea s-a spălat cu apa tămăduitoare şi de îndată a început să se bucure de lumina zilei.
Şi încă o întâmplare miraculoasă s-a petrecut acum aproximativ un secol.
Un băiat mut împreună cu tatăl său coseau iarba într-o poiană din preajma izvoarelor.
La un moment dat, tatăl l-a trimis să ia apă. Băiatul a îndeplinit dorinţa părintelui său, dar a băut şi el apă şi astfel s-a vindecat de muţenie.
