Primul om de zăpadă în centrul Câmpulungului. Frumuseţea iernii ne-o reamintesc cei mici. Dacă pentru oamenii mari, iarna înseamnă, facturi mari, zăpadă pe străzi, gheaţă, şofat prudent, sau ce o mai fi, copiii ne spun, cu privirea şi cu fascinaţia lor, e aşa frumos!
A nins şi la Câmpulung, nu mult. Doar cât să ne facem probleme de curăţatul maşinii. Sau de ghetele ude. Însă, şi, aşa doi copilaşi, au reuşit să înveselească puţin persoanele care treceau prin centrul oraşului.
Primul om de zăpadă. Cei doi erau supravegheaţi de un bărbat care, le mai dădea sfaturi tehnice. Au făcut omul de zăpadă. Primul din iarna asta, cel puţin pe care eu l-am văzut, iar la final, se tot gândeau cum să-i facă ochii, nasul, mâinile…
Primul om de zăpadă, în centrul Câmpulungului. Ideea unuia dintre meşteşugari a fost: „Mă duc la bunica să iau un morcov. Ochii sunt puşi din capacele alea. Până vin cu nasul omului de zăpadă, tu, fă rost de două crăcuţe să îi punem şi mâinile”.
„Este foarte frumos că nu stau cu telefonul în mână, ci fac ce făceau probabil şi părinţii lor când erau de vârsta lor. Aşa trebuie educaţi copiii, şi cred că sunt mulţi tineri care îşi duc copiii în natură, la săniuş acum iarna, la bulgăreală, vara în drumeţii, numai aşa se pot dezvolta corespunzător.
Sper ca generaţia asta de copilaşi să ne dea o lecţie atunci când vor fi mari. Lecţia este a iubirii de semeni, de animale, de păduri şi mai presus de orice, iubirea de ţară. Noi, pare că am cam uitat de România noastră frumoasă. Era şi un banc ce spunea că, „Doamne ce ţară bogată ai dat aici, are toate bogăţiile lumii, iar Dumnezeu a răspuns, să vezi ce conducători o să aibă”, aşa este nu?”, spune un domn trecut de prima tinereţe.
Au reuşit să ne facă să ne oprim din fuga cotidiană, să-i ascultăm, să ne reamintim de copilăria noastră frumoasă. Felicitări micuţilor meşteşugari!
