Câmpulungul oferă posibilitatea unor drumeții plăcute și reconfortante în împrejurimile sale. Mănăstirea Nămăiești este situată la 5 km nord-est de Câmpulung, în comuna Valea Mare Pravăț, satul Nămăiești, la o altitudine de 765 m, zonă cu străvechi urme istorice, de un pitoresc deosebit. Ansamblul arhitectural monahal este format din: biserica rupestră, stăreția veche, stăreția nouă, clopotnița și chilii.
Biserica rupestră este în întregime săpată în stâncă, în prima jumătate a secolului al XVI-lea. Aici se află icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, atribuită de tradiție Evanghelistului Luca, înrămată în argint la 1798 și litografia în 1871 de maiorul Papazogeu. Biserica rupestră, al cărei spațiu fusese extins prin adăugarea unui pridvor în anul 1843, a fost grav avariată, în octombrie 1916, în urma bombardamentului artileriei germane, turla fiind distrusă, ca de altfel, stăreția și chiliile schitului.
În perioada 1917 și 1921, ansamblul monahal a fost refăcut integral. Biserica rupestră are un plan dreptunghiular îngustat spre altar. Partea superioară a interiorului peșterii are formă de tavan drept, rotunjit la joncțiunea cu pereții, cu boltire în zona altarului. Naosul este separat de pridvorul închis printr-un perete de zid, iar de altar, prin iconostas de lemn conceput în stil neogotic.
Există mai multe legende legate de acest obiectiv monahal.
Prima legendă, spune că trei ciobani au ajuns cu oile pe stânca în care se află acum mănăstirea. În timpul nopții toți trei au avut același vis: fiecăruia i s-a arătat un înger care i-a spus că în acea stâncă se află o icoană pictată după chipul adevărat al Maicii Domnului. De dimineață și-au povestit visele, s-au speriat și au hotărât să se mute pe un alt versant al muntelui.
Dar visul s-a repetat și în noaptea următoare. Iar în a treia noapte li s-a înfățișat în vis chiar Maica Domnului, care i-a dus la stâncă și le-a arătat intrarea în grotă, spunându-le să clădească un lăcaș de închinare unde vor găsi icoana. Despre icoana de la Nămăiești, se spune că ar fi una dintre cele mai vechi din toată creștinătatea. Lengendele spun că ar fi una dintre cele 12 icoane pictate de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca. Acolo, icoana ar fi fost adusă de Apostolul Andrei, care a propovăduit în Dobrogea și a plecat apoi spre Dacia Superioară.
A făcut popas lângă un templu închinat zeului Zamolxes, Apostolul Andrei a crezut că în grotă trăiește un slujitor al zeului, pe care spera să-l creștineze. Nu a găsit pe nimeni și s-ar fi adresat celor cu care călătorea – „Nemo est” (Nu este nimeni aici.). De unde si numele de Nămăiești.
Apostolul Andrei a coborât în grotă și a lăsat icoana aproximativ pe același loc în care se află acum în biserica rupestră a mănăstirii.
Cea de-a doua legendă amintește de un singur cioban care a rămas cu oile peste noapte aproape de stânca în care a fost săpată biserica. Acestuia i s-a arătat în vis Maica Domnului care l-a îndemnat să se scoale și să sape sub el, pentru că va găsi o icoană într-o bisericuță de piatră. Și i-a mai spus să facă acolo o biserică în cinstea intrării în Biserică a Sfintei Fecioare Maria, izvor de viata și de tămăduire. Legenda spune ca icoana visată de cioban este chiar aceea care se află acum în biserică.
O altă teorie, ce pare mai veridică este că nu s-au întreprins încă cercetări arheologice dar o altă teorie avansează ideea că bisericuţa săpată în stâncă, unde a fost descoperită icoana, ar data de pe vremea când creştinismul era propovăduit în taină, prin peşteri sau alte locuri ascunse, de teama persecuțiilor.
