17.7 C
Campulung Muscel
sâmbătă, 22 iunie, 2024

Biserica Marina, cea mai veche din oraşul Câmpulung

Alte Știri

Situată sub dealu Grui din Câmpulung Muscel, în jumătatea nordică a municipiului, pe o terasă din dreapta râului Târgului (vezi mânăstirea Negru Vodă), biserica Marina, după mânăstirea Negru Vodă, pare să fie cea mai veche din această urbe. C.D. Aricescu considera că a fost zidită între 1.100 şi 1.200 (însă fără dovezi), iar preotul Ioan Răuţescu o datează din secolul al XIV-lea. Săpăturile arheologice făcute, în 1966, de Flaminiu Mârţu, au scos la iveală relicve din secolele XV-XVI, ceea ce dovedesc că biserica exista în acea vreme. În forma actuală, biserica se conturează de la sfârşitul secolului al XVII-lea, cu modificările ce i s-au adus în mai multe rânduri, după cum glăsuieşte inscripţia din pridvor, care arată că a fost reînnoită de Barbu în vremea lui Constantin Voievod, care i-a adăugat pronaos deasupra căruia a ridicat clopotniţa. Cert este că data primei zidiri nu se cunoaşte.

Refacerea bisericii

Între 1897-1898 i se fac reparaţii capitale, când pictura păstra numai partea superioară a corpului sfinţilor zugrăviţi, cealaltă fiind îngropată în pământ. De aici s-a dedus marea vechime a bisericii. Mărturie stau, în acest sens, urmele vechii picturi din altar aflate sub nivelul pardoselii. Cert este că iniţial biserica a fost foarte mică, constând numai din naos şi altar, fără turlă, având doar trei ferestre modeste. În 1696 i s-a adăugat pronaosul, cu turnul-clopotniţă deasupra, iar din pictura de atunci s-a păstrat, până nu demult, tabloul votiv: jupan Barbu şi jupan Stoica, fiu-său, care ţin biserica, şi, ceva mai jos, feciorii celui din urmă şi o jupâneasă tânără, în dreapta, jupan Bratu, iar mai jos, feciorii lui şi chipul unei femei în vârstă.

Forma actuală de navă, cu două turle, a căpătat-o în 1897-1899, când s-au lărgit şi ferestrele, s-au desfiinţat stâlpii de zid din mijloc şi de sub clopotniţă, înlocuindu-se cu boite, s-au făcut la exterior contraforturi, s-a adăugat turla Pantocratorului, s-a pardosit cu piatră de Albeşti, adăugîndu-i-se  totodată, un pridvor nou. Sfinţirea s-a făcut în august 1898 de către protopopul Dumitru Ionescu-Mirea. Altarul semicircular, cu bolta semicilindrică, prezintă nişe atât la proscomidie, cât şi la diaconicon. Are o fereastră cu vitralii pe axa bisericii şi una mică la proscomidie, iar masa de piatră a fost dăruită de inginerul geolog Mathei Drăghiceanu. Catapeteasma de zid are două registre cu icoane, încadrate de ornamentaţii în relief. Naosul, cu turla deschisă, octogonală, prezentând la bază forma de cerc, luminate de 8 ferestre, situate către partea superioară, are câte o fereastră pe fiecare latură exterioară. Între naos şi pronaos se află un portal cu bolta semicilindrică, având circa 3 m lungime. Pronaosul I de formă pătrată, cu bolta sprijinită pe patru arce care se termină în unghiuri ascuţite, reprezintă partea cea mai spaţioasă a bisericii, luminată de câte o fereastră pe fiecare din laturile exterioare. Pronaosul II, dreptunghiular, foarte scurt, are câte o fereastră pătrată pe laturile exterioare, iar bolta este sferică la mijloc şi semicilindrică pe laterale, cu axa în lungul bisericii. La intrare în dreapta, se află o pisanie.

,,Averile” bisericii Marina

Spre miază-noapte se află o lespede de mormânt, cu litere chirilice. Deasupra uşii de la intrarea în pronaos este aşezată pisania (cu litere chirilice), iar de-o parte şi de alta sunt pictaţi sfinţii Petru şi Pavel. Pictura datează de la 1898 şi a fost realizată de Gheorghe Popescu, din Lereşti. A fost spălată în 1938 (prin grija preotului Nicolae Bănăţeanu), precum şi în ultimii ani, din iniţiativa preotului Vasile Grigorescu. Pe peretele sudic, din pronaosul I, se păstrează vag, din tabloul votiv biserica, ţinută de jupan Barbu şi jupan Stoica, fiul său. În catagrafia din 1810 sunt amintiţi preoţii: Ghinea sin popa Ion şi Gheorghe sin popa Manole. În 1839, la această biserică slujeau preoţii Doxache şi Gheorghe, iar în 1856, preoţii Nicolae Săraru, din 1880 Nicolae Diaconescu – cel care i-a făcut bisericii reparaţii capitale (a murit în 1900, lăsând în urma sa 9 copii, toţi sub 20 de ani). În 1901 a venit preotul Perte Dragomirescu, numit protopop în 1904 şi predând religia la şcoala normală „Carol I”, înlocuit în 1938 de preotul Nicolae Bănăţeanu care, în 1940, optează pentru postul de profesor la aceeaşi şcoală, în locul lui fiind numit preotul Gheorghe Ariniş, urmat la scurt timp, de preotul Ion Chirca şi de preotul Iosif Ciorbea (1964-1968). În prezent la această biserică slujeşte Ioan, fiul preotului Vasile Grigorescu, originar din comuna Rădeşti-Muscel. La exterior, pe latura sudică, se văd şi astăzi ancadramentele din piatră de Albeşti ale vechii uşi de intrare în pronaos, zidită ulterior. În patrimoniul bisericii s-au aflat cărţi vechi, printre care două Molitfelnice din secolul al XVII-lea, un Octoih şi o Cazanie din secolul al XVIII-lea, respectiv alte 32 de cărţi din secolul al XlX-lea. În curtea bisericii se află o cruce de piatră de la 1661-1662. T.G.

Ultimele Știri

Ce se întâmplă în organism când bei alcool pe caniculă! Nici nu îți trece prin cap

Ce se întâmplă în organism când bei alcool pe caniculă! Nici nu îți trece prin cap. Consumul de alcool...

Alte știri din aceeași categorie