Nu există vreun alt popor în afară de cel român care să-şi poarte istoria milenară în veşminte, în simboluri meşteşugit alese, fiecare purtând un anume înţeles, un anume mesaj şi o anume poveste. Unele dintre simboluri vin din vremuri imemoriale, vremuri ale primilor sedentari ai Europei, ale primilor meşteşugari şi făuritori de aşezări stabile.
Purtăm pe veșminte ce ne-au transmis cucutenii de acum 7.000 de ani!
Iia românească demonstrează povestea fascinantă a acestui neam. Noi, cei de azi, mai purtăm încă pe veşminte ce ne-au transmis cucutenii de acum 7.000 de ani, într-un limbaj ce pare a fi legământul făcut de cei din neolitic cu sutele de generaţii ce le-au fost urmaşi. Simbolurile perpetuate de-a lungul mileniilor ne vorbesc despre soare şi stele, despre pământ şi flori, despre etape din existenţa umană a fiecărui individ sau etape din existenţa unui popor întreg, ale societăţii locale şi a stilului său de viaţă aflat în conexiune cu mediul înconjurător şi divinitate. Din simbolurile purtate de ia românească descifrăm HORA, ca joc al celor ce sunt fraţi, descifrăm momente ale vieţii, dar şi trecerea spre lumea de dincolo, descifrăm anotimpurile şi cum trebuie să ne raportăm la pământ şi la cer.
Costumul tradiţional este un adevărat templu la purtător, o imago mundi care conţine o sumă de simboluri, hierofanii, revelări ale sacrului care îi dau o poveste şi ne dau în acelaşi timp nouă o identitate culturală unică, inimitabilă. Ăsta este adevăratul brand românesc, templul la purtător – costumul popular tradiţional, în care românul a ştiut să-şi etaleze de-a lungul vremii valorile, în momentele-cheie ale existenţei sale.
Atunci avea şi textele explicative, textele de folclor literar, care rezonau cu desenele, cu hieroglifele de pe costume. Căci pe costum este scris acelaşi lucru – anume că omul poate accepta lumea nevăzută pornind de la simbolurile din lumea văzută şi astfel să-şi taie un drum înspre Dumnezeu.
Identitatea naţională înseamnă păstrarea portului popular tradiţional aşa cum a existat peste vremi.
Portul popular din Stoenești nu a fost niciodată modificat!
Localitatea Stoenești, din Argeș se bucură de un port tradiţional nemodificat. Piesele de port din această zonă sunt inseparabile față de cele de port muscelean, ducând la faima portului muscelean. Portul stoeneștean s-a dezvoltat în decursul istoriei, pornind de la un substrat comun pentru portul românesc în general.
Simțul artistic al localnicelor de aici a făcut ca unele elemente de port popular, între care amintim maramele, iile și fotele, să capete de cele mai multe ori forme de realizări artistice de o mare frumusețe, admirate de toți aceea care iau contact direct cu ele.
Linia structurală simplă, ornamentația bogată, dar echilibrată și coloritul mai mult sobru, conferă o notă de eleganță cu totul deosebită costumului popular din Stoenești.
A ieșit de sub tipare Monografia Portului Popular din Stoenești
Pornind de la toate elementele prezentate mai sus așa a luat naștere Monografia Portului Popular din Stoenești, lucrare sub semnătura Clarei Păunescu.
Monografia are 120 de pagini și a fost scoasă de sub tipare într-o ediție limitată, dar este o istorie bine păstrată.
Parcurgând lucrarea și analizând fiecare element de port popular, constatăm o strânsă legatură a portului popular din Stoenești cu portul popular din Muscel la care se adaugă unele influențe reciproce din sudul Transilvaniei, fie prin intermediul drumului comercial Târgoviște – Câmpulung –Brașov, fie în cea mai mare parte prin intermediul ,,românilor ardeleni’’, poposiți pe aceste meleaguri începând cu sfârșitul sec. al XVII –lea și începutul sec. al XVII-lea. Unele influențe din sudul Transilvaniei s-au simțit mai mult în elementele de port păstoresc, din care s-au împrumutat și unele piese de port. Acest lucru nu s-a petrecut și cu elementele de port femeiesc care a dominat și impus.
Putem constata din întregul preambul al descrierii portului popular din Stoenești că originea lui o putem urca până la iliri, traci și daci.
Autoarea Monografiei, Clara Păunescu a constatat că în cadrul Muzeului de Etnografie și Folclor se regăsesc chiar elemente de port popular stoeneștean, inclusiv imagini cu țărănci din Stoenești purtând cu mândrie straiele populare.
Profesoara Clara Păunescu, a dedicat această monografie tatălui ei, profesor de istorie CIUREA ION PUIU, om de o rară calitate.
,,Dragostea faţă de strămoşii mei, de rădăcinile mele m-a determinat să realizez prezenta lucrare. Am strâns în ea frânturi ale prezenţei munteneşti, ale bunilor şi străbunilor, chiriaşi ai satului meu, surprinşi în diferite ipostaze, îmbrăcaţi în minunatele costume tradiţionale.
Din primul an al carierei mele, ca absolventă a Colegiului Carol I, mi-am dorit ca prin menirea aleasă de bunul Dumnezeu, să insuflu şi apoi să perpetuez păstrarea şi transmiterea tradiţiilor şi obiceiurilor populare, să relansez portul popular din zona Stoeneşti.
Muntenia mea natală, dragostea pentru tradiţii m-a îndemnat să urmez facultatea de sociologie-psihologie, tema de licenţă conţinând elemente de port popular stoeneştean. Ca să ne cunoaştem ca naţie trebuie să privim portul popular. În el sunt strânse clipele de bucurie şi tristeţe ale creatorului, implicit ale purtătorului.
Ansamblul vestimentar de o remarcabilă valoare artistică, costumul tradiţional din Muntenia, indiferent de zona etnografică, a contribuit semnificativ la afirmarea portului popular ca formă semnificativă a creaţiei ţărăneşti şi dezvoltarea patrimoniului etnografic românesc. Varietatea soluţiilor plastico-decorative, rafinatele armonii cromatice şi originalitatea interpretărilor diverselor categorii de motive au generat o expresie estetică inconfundabilă pentru fiecare tip de piesă. Un loc de frunte în ierarhia costumului muntenesc, pentru fastul, eleganţa,preţiozitatea materialelor iile, fotele şi maramele muscelene, înalta valoare artistică şi prestigiul pe care l-a dobândit dincolo de graniţele zonelor de origine, revin portului femeiesc din Muscel şi Argeş. Pentru eleganţa şi prețiozitatea materialelor iile, fotele și maramele au fost adoptate în multe zone ale ţării ca embleme ale costumului naţional”, a mai declarat Clara Păunescu pentru Ziarul din Muscel.
