POVESTE EMOȚIONANTĂ. Musceleanca care a trăit între mahala, liceu în Franța. Ana Maria a fost spusă chiar de adolescentă într-un reportaj publicat de Le Parisien. “Viaţa mea între mahala şi liceu” e istoria unui copil care s-a decis să nu renunţe lavisele lui, în faţa greutăţilor vieţii.
Ana Maria Stuparu a ajuns în Franţa în iulie 2017. Ştia să spună doar “mulţumesc” şi “salut” în limba franceză. Mama ei a adus-o din România, împreună cu fratele ei mai mic. După doi ani și jumătate de când a ajuns în Hexagon, Ana Maria a trăit la periferia capitalei franceze, în barăci, alături de alte 30 de familii de romi, Antony (Hauts-de-Seine).
A mers la liceul Henri Poincaré în Palaiseau (Essonne). A trebuit să aştepte 4 luni înainte să se poată încrie la liceu. “Mi-au cerut documentele legale pentru reşedinţă, dar nu le putea oferi, pentru că în mahala nu ai o adresă.”, povesteşte Ana Maria pentru sursa citată.
Ajutată de o asociaţie locală şi de o asistentă socială perseverentă, adolescenta a fost acceptată în ianuarie 2018, într-o clasă specială de învăţare a limbii franceze. Apoi, în august, a fost primită la liceu.
Zi de zi, Ana Maria încearca să îşi facă temele ferindu-se de apa care se scurge prin tavanul de tablă spartă al barăcii în care locuia. De multe ori seara era întuneric, generatoarele de curent electric fiind defecte.
“În baraca noastra e fie foarte cald, fie foarte frig. Aşa că deseori sunt bolnavă.”, povestea Ana Maria la acea vreme.
“Să mergi la şcoală în această situaţie înseamnă sacrificii, dar şi noroc. Zeci de mii de tineri care trăiesc n mahalale, în tabere sociale, nu au aceste oportunităţi.”, spune Anina Ciuciu, o avocată care a lansat o campanie în anul 2018, de ziua internaţională a drepturilor copilului.
Povestea Anei Maria e una fericită, dar ea ştie că nu mulţi au şansa ei: “În mahalaua mea, majoritatea copiilor sunt la şcoală, dar este greu pentru cei de 7 ani să rămână motivaţi şi să rămână în continuare la şcoală. Scopul nostru acum este să fim vocea oamenilor care se află în aceste situaţii dificile.”
Ana Maria le-a dezvăluit reporterilor în 2018 că ea va continua să meargă la liceu, vrea să urmeze facultatea şi într-o zi să ajungă asistent social. Recunoaşte însă că în fiecare zi se teme că va fi evacuată împreună cu familia ei din mahala şi nu va mai putea merge la şcoală.
Ana Maria a plecat din Școala Drăghici o structură a Școlii Ion Iorgulescu, din Mihăești. În Franța a trecut bacalaureatul ST2S cu distincție și a fost acceptată la Universitatea Paris de unde va obține o diplomă de științe politice.
În prezent a contribuit la prima lucrare despre antiganism în Franța și în același timp recunoscătoare pentru cunoștințele acumulate într-un an de muncă în echipă, dar și cu mine prin experiențele mele.
,,Odată ce această muncă este terminată, noi, educatorii colegi, avem datoria de a continua să ducem această luptă mai exhaustiv ca persoane și tineri îngrijorați cu un anumit nivel de expertiză în această formă puțin cunoscută de rasism și care este antiganism”, a mai spus Ana Maria Stuparu după ce a prezentat raportul național privind proiectul PECAO reprezentanților DIHAL, CNCDH, Consiliului Departamental.
